Dezvoltarea traseelor ofensive cu ajutorul jocurilor sub presiune

Dezvoltarea traseelor ofensive cu ajutorul jocurilor sub presiune
de Massimo Lucchesi

 

Îmbunătățirea organizării jocului, intensității și agresivității cu ajutorul exercițiilor neurotactice

În trecut, antrenarea fazei ofensive, în particular a traseelor ofensive, se făcea exclusiv prin intermediul „partidelor-umbră”, adică 11 V 0/ portar, 10 V 0/portar. Acest tip de exerciții aveau avantajul că se repetau în mod constant mișcările pe care echipa le dorea începând din faza inițială până la cea de prefinalizare.

Și în zilele actuale, acest tip de exerciții se regăsesc în ședințele de antrenament ale echipelor profesioniste sau amatoare.

 Exemplu de traseu ofensiv 11 V 0

Să reținem că acest mijloc viabil pentru a reantrena din când în când aspectele ofensive: jucătorii, neavând nici un obstacol în față, își pot concentra atenția asupra aspectelor importante cum ar fi, mișcările coordonate, calitatea paselor și timpilor de joc.

Lipsa trăirilor „situaționale“, adică a simulării jocului real (lipsa adversarilor, a publicului, a mizei), oferă însă monotonie; iată motivul pentru care nu trebuie abuzat de acest tip de exerciții dacă vrem să menținem atenția asupra importanței calității globale a acestuia.

Odată asimilate principiile și mișcările coordonate în faza ofensivă e posibil a substitui, sau mai corect, a asocia, propuneri didactice și exerciții „situaționale“ caracterizate de un context similar celui din partida oficială, cu siguranță mai atractiv pentru jucători.

Vă propun în continuare patru exerciții interesante.

În figuri sunt reprezentate compartimentele a două echipe care joacă în sistemul       1-4-3-1-2.

 

(va continua)

Leave a Reply