Rezultatul final a făcut ca această partidă să intre în istoria fotbalului mondial. Să recuperezi în al doilea joc un handicap de 4 goluri, într-o competiție UEFA Champions League, adică cel mai înalt nivel fotbalistic la nivel de club, nu s-a mai întâmplat niciodată!

Dar azi voi încerca să analizez ceea ce s-a întâmplat pe terenul de joc. Factorii care au concurat la acest final și exprimarea totală, mistică, supranaturală a Barcelonei: desăvârșire tehnică, arta tactică împinsă spre reprezentarea perfectă, soluții mentale de neimaginat, calități moral-volitive cum numai eroii din legende, născuți din zei, se spune că pot avea!

Când spui Barcelona spui club istoric, filozofie și model de joc, tradiție, centrul juvenil La Masia, echipă, antrenori, embleme, Cruyff, Guardiola. Numai într-un astfel de mediu se putea naște o astfel de echipă, echipă care domină fotbalul de club european de 7-8 ani. Ai cărei componenți au încredere deplină în ceea ce înseamnă tradiția clubului, propriul potențial, valoarea fiecărui coechipier, antrenori, fani și, de ce nu, în miracole!

Deși sunt un fan Barcelona, mai precis fan Guardiola, recunosc că după înfrângerea de la Paris, 0-4, nu am mai crezut în calificare. Și se pare că nu numai eu.

Priviți tabelul de mai jos în care erau afișate șansele de calificare a fiecărei echipe, înainte de meciul retur, din perspectiva UEFA.

Și matematica minte câteodată!

Zero în dreptul Barcelonei! Așa stând lucrurile, încerc să fac o analiză a factorilor care au condus către una din cele mai frumoase povești din fotbalul mondial. Întoarceri de rezultat uimitoare au mai existat: să ne amintim finala CL din 1999, dintre Manchester United și Bayern Munchen. Bayern a deschis scorul în min.6 prin Basler și în min.90 scorul era 1-0 în favoarea lor. Însă în extra-time, Manchester a reușit să egaleze (Sheringhan, ’91), apoi să facă 2-1 (Solksjaer, ’93) în favoarea lor și să cucerească trofeul.

Însă nimeni până la Barca nu a remontat o calificare cu un deficit de 4 goluri în primul joc!

Analiza celor două echipe

Paris Saint Germain

Sistem de joc: 1-4-2-3-1

După o prestație fantastică în jocul tur din Franța, caracterizat prin dăruire, agresivitate pozitivă și o organizare tactică ireproșabilă, parizienii au abordat jocul retur ca o echipă de mijlocul clasamentului dintr-un campionat obscur.

Sindromul fricii de obținere a unui rezultat mare, teama că pot fi capabili să elimine Barcelona i-au determinat să abordeze jocul cu fundașii pe linia de 16m a careului propriu.

O greșeală imensă care avea să conducă la un eșec lamentabil. Chiar dacă Unai Emery făcea semne disperate elevilor săi după pauză pentru a avansa, a muta centrul de greutate la 30-35m spre mijlocul terenului, teama era deja instalată în picioarele fotbaliștilor săi.

Pentru că în fotbal atitudinea și concentrarea premergatoare jocului determină prestația ulterioară. Dacă jocul a început, iar jucătorul nu a fost pregătit mental, atent și curajos, este foarte greu să reintre într-o stare competitivă pe parcursul lui.

Jucătorii în alb (PSG) se apără în propriul careu

În repriza a-2-a PSG a avansat, a încercat să oprească construcția pornită de la portar a catalanilor, a încercat să nu se mai apere aproape de propria poartă. Au marcat și au mai avut încă trei situații monumentale pe care le-au irosit. Doar că era prea târziu, psihic erau copleșiți, șansa din tur nu a mai fost cu ei, arbitrul a dictat un penalty aiurea la golul 5, iar jucătorii Barcei erau în transă, de neoprit, având o construcție fluentă, cursivă, apăsătoare. Treptat, francezii ajungeau să se apere tot în careul lor.

Repet, PSG a pierdut jocul în prima repriză. Fără a avea preocupare în menținerea posesiei, în construcție, în a pune probleme Barcelonei au renunțat practic la calificare.

 

FC Barcelona

Sistem de joc: 1-3-4-3

Barca a jucat ce este impregnat în ADN-ul clubului: fotbal total!

Rinus Michels, Johan Cruyff, Pep Guardiola, Luis Enrique. Antrenori care au în comun acest ADN. Primii doi au inoculat și fundamentat filozofia și conceptul de joc, Pep a reinventat-o, iar Enrique a înzestrat-o cu elemente noi, care nu-I erau în genă.

Punctele cheie ale filozofiei clubului Catalan se referă la modelul de joc:
– Posesie dominantă
– Atac pozițional
– Linie defensive înaltă
– Presing ultraofensiv de recuperare a mingiI
– Permutări constante a jucătorilor în teren
– Joc ofensiv și spectaculos

Luis Enrique, beneficiind de Neymar și Suarez, cele mai importante achiziții după plecarea lui Guardiola, a adăugat alte soluții în arsenalul tactic:
– Pasa lungă direct în spațiul penetrat de atacanți
– Centrarile înalte
– Contraatacul

În plus, el s-a bazat pe realizările individuale ale stelelor din echipă, Messi, Neymar, Iniesta și Sanchez. Nu întâmplător toți cei enumerați mai sus au înscris în victoria contra PSG-ului. Dar nu puteau singuri, toți coechipierii au demonstrat încredere, curaj, generozitate în efort, disciplină, umilință, onoare și sacrificiu. Valoare! Așa arată una din cele mai bune echipe ale fotbalului mondial!

 

Analiza tactică

 

Faza defensivă

De prea puține ori în această partidă Barcelona a fost nevoită să se apere cu întregul bloc funcțional. Zona din fața portarului era protejată de cei 3 fundași centrali, Pique, Mascherano și Umtiti, care, ajutați de Busquets formau un romb defensiv central. Acest romb se observă și în momentul când Barca avea posesia în jumătatea adversă.

Zona laterală stânga era acoperită până la jumătatea terenului de Neymar, rareori acesta venind până în preajma propriei porți. În schimb, Rafinha acoperea întreaga bandă dreapta integrându-se în linia fundașilor centrali, astfel încât defensiva devenea una formată din 4 elemente (cu Umtiti fundaș stânga). De altfel Rafinha a fost din punctul meu de vedere unul din cei mai buni fotbaliști de pe teren alături de Neymar. Iniesta și Rakitic, mijlocașii interni, îl flancau pe Busquets în zona centrală fiind atenți la intrările din linia a-2-a ale parizienilor, dar erau prompți în a acoperi zonele laterale adiacente dacă Neymar sau Rafinha erau surprinși în atac.

Messi și Luis Suarez nu coborau mai mult de jumatatea terenului în faza de non-posesie, rămâneau ca puncte de referință pentru eventualele contraatacuri, ceea ce oricum nu a fost cazul pentru că francezii nu au atacat pozițional decât arareori.

Tranziții

Barcelona nu a folosit contraatacul din simplul motiv că a jucat aproape tot meciul în terenul adversarilor. Intenția lor a fost să recupereze mingea cât mai aproape de poarta francezilor pentru a finaliza rapid. Inclusiv din auturile acestora. În poza de mai jos, parizienii repun de la margine în propria treime. Jucătorii Barcelonei fac marcaj asupra tuturor jucătorilor aflați în zona activă (cea delimitată).

Aut PSG. Barcelona acoperă zona activă

Tranzițiile, în special cea negativă, au reprezentat o armă letală din prisma presingului sufocant, rapid și foarte agresiv declanșat în momentul pierderii mingii. Cel care pierdea mingea sau cel mai apropiat de adversarul cu mingea declanșa instantaneu presiunea, în timp ce colegii intrau în marcaj strict la adversarii care o puteau primi (zona activă).

Mingea se află la jucătorul alb încercuit. Jucătorii Barcelonei declanșează presingul

Mingea a fost recuperată și se pleacă în atac

Pentru a înțelege cum tratează Barcelona această fază esențială din jocul de fotbal, vom analiza construcția în cele 4 zone de teren.

Zona A

PSG în presing pentru a opri construcția Barcelonei (repriza 2)
Clasica dispunere în romb a catalanilor îi ajută să iasă fără probleme

Pornirea atacului de la bază este o lecție perfect însușită de catalani. Foarte rar în timpul jocului recurg la degajarea cu minge lungă de la punctul de 6m. În general repunerile se fac cu pase scurte-medii pentru jucătorii care se eliberează de marcajul adversarilor prin mișcări colective bine executate. Indiferent câți jucători aduc oponenții pentru a bloca inițierea construcției, se reușește penetrarea blocului format de aceștia.

În exemplul de mai sus, 5 francezi încearcă să se opună ieșirii din apărare a Barcei (situație de egalitate numerică 5 V 5), mingea aflându-se la portarul     Ter Stegen. Fundașii centrali Mascherano și Umtiti se desfac în lateral, în afara careului de 16m pentru a fructifica lățimea terenului. Mijlocașul Bosquets coboară înspre propriul careu și astfel se formează un romb care îl are în centru pe Piquet. În acest mod lui Ter Stegen i se creează 4 soluții de pas foarte greu de interceptat.

Zona B + C

În această partidă, din cauza faptului ca PSG se apăra foarte jos, aceaste zone erau depășită repede prin conduceri individuale sau pase simple spre înainte.  Cei care dictau tempoul și conduceau atacurile erau fundașii centrali (în special Piquet) și Bosquets.

Mijlocașii și atacanții își permutau permanent pozițiile în zona centrală păstrând însă 2 jucători suport lipiți de liniile laterale pentru a beneficia de întreaga lățime a terenului și a crea spații între elementele care alcătuiau compartimentele adversarului. Messi își căuta o poziție între mijlocași și apărători sau se integra ca al-2-lea vârf între fundașii PSG-ului.

 

Zona D

Aceasta este zona de prefinalizare și finalizare. Aici se încununează prestația unei echipe prin marcarea golului, scopul final al jocului de fotbal. Ca o echipă mare ce este, Barcelona utilizează toate soluțiile tehnico-tactice existente pentru depășirea unei apărări repliate și organizate:

– posesia mingii
– lărgirea frontului de atac
– verticalizarea
– circulația mingii
– dribling
– creearea surprizei
– intrări din liniile 2 și 3
– combinații
– învăluiri
– șut de la distanță
– jocul în „spațiu”
– jocul în zona „oarbă”
– echilibru

Toate plecate dintr-o dispunere pozițională perfectă, compusă din triunghiuri și romburi de jucători. După cum puteți observa mai jos, nimic nu-i întâmplător în jocul Barcelonei. E am exemplificat doar 3 romburi dar, dacă priviți cu atenție, puteți descoperi numeroase alte variante de dezvoltare a jocului.

Pe lângă toate expuse mai sus intervin fazele fixe, care datorită valorii extraordinare a jucătorilor pot decide rezultatul final. Așa cum s-a întâmplat în acest meci la golul 4 marcat magistral de Neymar. Golul care a reaprins speranțele Barcelonei și a făcut posibilă apariția acestei nemaiîntâlnite răsturnări de scor.

Dar, așa cum spunea renumitul tehnician Luis Cesar Menotti: “Miracolele în fotbal sunt produse de jucători miraculoși“! 

Adică de echipe miraculoase așa cum este FC Barcelona!

Până la urmă această imagine simbolizează magia fotbalului!

[/cmsmasters_text][/cmsmasters_column][/cmsmasters_row]