Brendan Rodgers – Un model de urmat (2)

(articol scris imediat după numirea lui Rodgers în funcția de antrenor al lui Liverpool)

În continuare, traducerile (neintegrale) ale celorlalte doua articole:

1. In ziarul The Telegraph, din 13 ian 2012, articol scris de Duncan White, intitulat „Managerul lui Swansea, Brendan Rodgers ținteste să îi convertească pe adepții mingilor lungi”:
Rodgers spune că el provine “dintr-un alt rezervor” față de majoritatea antrenorilor britanici. Provenit dintr-un sat din regiunea Antreim, de mic, Rodgers a preluat entuziasmul tatălui său pentru marile echipe a Braziliei și a Olandei din anii ‘70. La 20 de ani s-a lăsat de fotbal ca jucător, realizând că nu era suficient de bun pentru a juca la cel mai înalt nivel. Însă se gândea că ar putea antrena acolo.

„Am vrut să aduc ceva nou. Am mers în Spania. Eram un mare iubitor al fotbalului spaniol și vorbeam limba. Am petrecut mult timp la Barcelona, vorbind și lucrând cu antrenori, aflând despre modelul și filosofia clubului. Am fost la Sevilla, la Valencia și la Betis. Am petrecut de asemenea timp în Olanda. Era un sacrificiu pentru că aveam o familie tânără pe vremea aceea dar aveam o adevarată sete de cunoaștere. Vroiam să fiu cât de bun aș fi putut să fiu.”

Dupa ce a lucrat ca antrenor la academia lui Reading, a făcut un mare pas înainte în 2004 când Jose Mourinho l-a adus la Chelsea în structurile clubului.

„Intotdeauna spun că să lucrezi cu Jose este ca și cum ai studia la Universitatea Harvard.”, a spus Rodgers.

Cu toate că abordarea integrată față de antrenorat a lui Mourinho a avut o mare influență, Rodgers are metodele sale distinctive. Pep Guardiola este un alt om care l-a inspirat, iar echipa sa, Swansea, este modelată din punct de vedere tactic după Barcelona. Chiar a făcut o schita a sistemului tactic pe caietul meu.

„Modelul meu pentru orice este organizarea. Când ai mingea trebuie să cunoști mișcările (tiparele de circulație ale jucătorilor), rotația, fluiditatea și poziționarea echipei. Și apoi este organizarea apărării.”

„Așa încât dacă nu merge bine, avem un mecanism implicit care ne face greu de bătut și pe urmă putem reveni în joc. Ne odihnim când avem mingea. Pe urmă iar construim.”

„Cand avem mingea, toți joacă. Diferit la noi este că atunci când avem mingea jucăm cu 11 oameni, alte echipe joacă cu 10 și un portar.”

(va continua)