Ciprian Urican: „Cu încredere și răbdare, vom reconstrui un club mare în toate privințele și la toate nivelurile”

Ciprian Urican este unul dintre cei mai veritabili teoreticieni ai fotbalului din România. Într-o perioadă în care oamenii din fotbal scriu sau citesc cărți doar când au probleme cu legea, directorul tehnic al Științei se încăpățânează să creadă într-un concept revoluționar pentru fotbalul românesc: acela de cultură fotbalistică care să stea la baza unor rezultate programate, o filozofie care să excludă coincidențele și să asigure viitorul cu precizie științifică. În ultimii 30 de ani, Urican a citit aproape tot ce se poate citi legat de fotbal, în română, engleză și italiană. Acum, știe totul despre Craiova, despre fiecare jucător în parte și despre fiecare fir de iarbă de pe Extensiv, pentru că își dedică aproape tot timpul studiului legat de alb-albaștri, la toate nivelurile. De ce teoreticianul Urican nu a excelat și ca practician, care este rolul său în club și ce planuri are cu Universitatea Craiova, aflați din interviul de mai jos.

”În fotbalul la nivel înalt, teoria este esențială”


Cine este Ciprian Urican?ciprian urican

M-am născut în Simeria, județul Hunedoara. Tata era profesor de istorie și filozofie, dar și președinte al clubului CFR Simeria, un mare împătimit de fotbal. Își dorea mai mult decât orice un copil fotbalist. Toate cadourile pe care le primeam eu și cei doi frați ai mei de Crăciun sau zilele de naștere erau legate de fotbal, chiar dacă unul dintre frați era, de fapt, o soră (râde). Sunt aproape de fenomen de la 2 ani, pentru că de atunci tata mă ținea numai pe la club. La 3-4 ani participam la ședințele tactice de dinainte de meci și chiar îmi dădeam cu părerea. La 16 ani, am ajuns să și joc la prima echipă a clubului. Din păcate, tata nu a apucat să mă mai vadă jucând la o echipă de seniori, pentru că a murit când aveam 13 ani. Am încerca să combin cariera de fotbalist cu facultatea și am dat la Timișoara. Făceam antrenamente zilnic cu CFR Timișoara, iar în weekend plecam la Simeria să joc. Interesant a fost că, în anul în care CFR Timișoara a promovat în Divizia B, Simeria a fost principala ei contracandidată. M-am găsit în postura ingrată de a juca cu echipa mea natală împotriva echipei mele adoptive, unde mă antrenam. La meciul direct, am dat totul pentru Simeria, pentru că cuvântul ”blat” nu există în vocabularul meu. Ne-au bătut cu 1-0 și au promovat, dar le-am făcut zile foarte grele. Îmi amintesc că mă amenințau că dacă o țin tot așa nu mă mai întorc la facultate. La scurt timp după anul trei de facultate am acceptat faptul că nu o să ajung niciodată un mare fotbalist (eram foarte talentat, dar cam leneș), așa că am decis să mă dedic în totalitate carierei de antrenor.

Am să fim sinceri cu dumneavoastră. Lumea va întreba: ”dom’le, dacă Urican ăsta e așa mare meseriaș, de ce n-a antrenat la echipe mari până acum?”
În primul rând, am fost obsedat mereu să parcurg un traseu complet, de jos. Am început ca secund în liga a patra, la 25 de ani. Pas cu pas, am ajuns la ligile superioare: principal la Victoria Brănești, în Liga I, și Academica Argeș, unde sunt mândru de ce am realizat. Cu Academica jucam un fotbal foarte frumos și ofensiv. Din păcate, am ratat promovarea pentru că Voluntariul s-a adaptat mai bine fotbalului din România. Noi eram naivi, credeam că pentru a câștiga o competiție e suficient să fii cel mai bun pe teren. A doua explicație pe care o am este sistemul foarte închis de la noi. În România e aproape imposibil să antrenezi în Liga I dacă nu ai jucat fotbal la același nivel. Patronii de fotbal încă nu înțeleg că meseria de fotbalist și cea de antrenor sunt, la urma urmei, joburi diferite. Fotbalul este acum o știință, una tot mai exactă, iar pentru a-l practica la nivel înalt ”cartea” și ”teoria” sunte esențiale. Drept dovadă, când am antrenat Brăneștiul în Liga I am fost primul antrenor român care antrenează în prima ligă fără să fi jucat vreodată în primele două divizii.

Ați scris cărți despre fotbal și aveți un site în care disecați tot ce ține de acest fenomen. Bănuim că ați și citit foarte mult. Care este bibliografia necesară pentru un antrenor modern, care se respectă? Dați-ne câteva titluri.
Din momentul în care mi-am jurat să ajung un antrenor important mi-am început dezvoltarea personală. Am citit cărți de specialitate din Italia și Anglia, tot ce mi-a picat în mână, studii de tehnică, tactică, psihologie, pregătire fizică, motivație, management, leadership. Am încercat să transpun tot ce știu pe site-ul meu, coaches-ahead.ro. La ora actuală, cred, fără falsă modestie, că coaches-ahead.ro este principalul motor de dezvoltare pentru antrenorii români.

”Același sistem de joc, aceeași filozofie despre fotbal: vrem să implementăm modelul Ajax și Barcelona la Craiova”

Care este rolul dumneavoastră la Știința, mai precis?
De proiectare, coordonare, urmărire și evaluare a procesului de instruire din cadrul Centrului de Copii și Juniori și al echipei secunde. Principalul obiectiv trasat de conducere a fost implementarea unei concepții de pregătire și joc care să se soldeze cu cooptarea a 1-2 jucători de la echipa secundă la prima formație, la sfârșitul fiecărui an. Mă mai ocup și de dezvoltarea antrenorilor cu care lucrez. Avem ședințe teoretice săptămânale în care le prezint metode de antrenament, exerciții, metodologii modern etc.

Cum lucrați cu antrenorul primei echipe, îi dați sfaturi?
Nu e vorba să-i dau sfaturi lui Mogo, mai degrabă e mult mai important să existe o compatibilitate între filozofia adusă de mine la club și filozofia lui personală. Din fericire, pot spune că s-au potrivit perfect. Mogoșanu este foarte receptiv, preocupat, total dedicat fotbalului. Discutăm și analizăm foarte multe aspecte legate de tactică și pregătire și vă pot spune că, cu încredere și răbdare, toate acestea își vor pune amprenta pe stilul de joc al echipei.

Ați spus că vreți să aplicați modelul Ajax la Craiova. Ce înseamnă asta?
Ajax și Barcelona, aș zice, pentru că numitorul comun este Johan Cruyff, la rândul lui continuator al mentorului său, Rinus Michels, cel care a inventat ”fotbalul total”. Concret, obiectivul este de a forma fotbaliști cu abilități tehnice la nivel înalt, capabili ca la sfârșitul junioratului să fie deja integrați și ușor de folosit la prima echipă. Asta individual. La nivel general, ideea este ca toate echipele clubului să aibă o concepție de joc comună și un sistem de joc identic, astfel încât toți fotbaliștii clubului, indiferent de vârstă, să fie una cu echipa și filozofia acesteia.

Dați-ne trei nume de la echipa a doua care crezi că ar putea fi oameni de bază în campionatul următor.
Nu mi-ar plăcea să dau nume, pentru că sunt convins că mai mulți pot face acest pas și nu vreau să descurajez pe nimeni. La momentul actual, cel mai bine pregătiți sunt tinerii pe care Mogoșanu îi cheamă la antrenamentele echipei mari, îi știți și voi. Dar vor apărea și alții, veți vedea.

Cât de mult a contat lipsa unor condiții bune de pregătire și chiar de joc în ratarea playoff-ului?
Foarte mult. Jucătorii au suferit din cauza acestui neajuns și asta s-a văzut deseori în teren. Când te antrenezi pe suprafețe și în condiții improprii se pierde mult din bucuria jocului, atât de necesară în orice sistem. Cu atât mai mult cu cât nu găsești aceste condiții la un brand ca Universitatea Craiova, unde nu te-ai aștepta la așa ceva, adică, asta îți afectează self confidence-ul. Din fericire, lucrurile sunt pe cale de rezolvare și în sezonul viitor nu ne vom mai putea plânge de aceste lipsuri.

Este playout-ul o ocazie bună pentru acordarea unei șanse în plus tinerilor?
Playout-ul trebuie tratat cu deosebită atenție. Întâi de toate trebuie exclus cât mai repede riscul retrogradării, abia apoi putem face experimente. Dar, categoric, dacă se va ivi ocazia ca acești puști să joace în playout, procesul lor de transformare și maturizare va fi accelerat și vor face pasul mai repede de la speranțe la certitudini.

Având în vedere interdicția la transferuri care probabil se va păstra și în această vară, în ce măsură crezi că are Craiova deja în curte resursele necesare să se bată pentru cupele europene într-un sezon vital, în care va fi inaugurat noul stadion?
Înțeleg perfect ce înseamnă spiritul Universității Craiova, dorința fanilor și a presei de a ajunge cât mai repede la performanțele marilor generații ale acestui club. Dar orice obiectiv trebuie să fie realist și accesibil. Numai cu copii din centru, fără fotbaliști cu experiență, este greu să ajungi în cupele europene. Copiii au nevoie de fotbaliști experimentați lângă care să crească, să învețe de la ei, să fure meserie cum se zice. Iminenta dare în folosință a noii arene nu trebuie să creeze o nouă obsesie în ceea ce privește așteptările suporterilor. Presiunea artificială care nu are în vedere condițiile concrete, reale și posibile de la momentul respectiv, poate fi foarte dăunătoare. Să avem răbdare, nimic bun și durabil nu se construiește peste noapte.

„Sunt adaptat de aproape 30 de ani vieții în Oltenia”

Ați refuzat să fiți secundul lui Ilie Stan la Steaua și ați declarat, la vremea respectivă, că Steaua nu înseamnă nimic pentru dumneavoastră. Universitatea Craiova înseamnă ceva?
Mereu m-am considerat un lider, n-am vrut să fiu perceput drept ”meseriașul etern secund”, acesta a fost motivul pentru care nu am fost secundul lui Ilie la Steaua. În plus, e adevărat, este un club care nu-mi spune mare lucru. Cât despre Universitatea Craiova, e altceva. Este evident cel mai de prestigiu club la care am activat. Un club încărcat de istorie de idoli și de realizări mărețe. E o responsabilitate uriașă pentru mine, o provocare pe care sper să o depășesc.

Sunteți omul care l-a adus pe Hamed Kone în România, fotbalistul care a îngenunchiat Steaua luni seara. Crezi că ar putea fi o soluție pentru Universitatea, pe viitor, având în vedere că însuși Kone spunea că vă privește ca pe un tată?
E prematur să vorbim acum despre un transfer al lui, dar, dacă stau să mă gândesc bine, felul de a fi al lui Kone este identic cu acela al unui oltenaș simpatic. Deci da, cred că s-ar potrivi de minune aici.

Cum v-ați adaptat la viața în Craiova?
Știam dinainte aproape totul despre olteni. Bunicii din partea tatei erau din Măciuca, respectiv Târgu Jiu, iar soția mea este olteancă get-beget, din Caracal. M-a adaptat ea o viață întreagă, din facultate, de când suntem împreună (râde).

 

Sursa: http://maximasport.ro/ciprian-urican-cu-incredere-si-rabdare-vom-reconstrui-un-club-mare-in-toate-privintele-si-la-toate-nivelurile/