ANTRENAREA RITMULUI ȘI INTENSITĂȚII PRIN EXERCIȚII SPECIFICE

ANTRENAREA RITMULUI ȘI INTENSITĂȚII PRIN EXERCIȚII SPECIFICE

Propuneri operative pentru implicarea fizică și mentală a jucătorului

Partea 1

 

Una din cerințele fotbalului modern este aceea de a susține un ritm și o intensitate mare de joc. Depășirea adversarului sub aspectul ritmului și intensității jocului semnifică adesea conducerea jocului și obținerea victoriei.

Înainte de a intra în expunerea exercițiilor practice (ceea ce se va întâmpla în a-2-a parte a materialului), trebuie să înțelegem bine diferența dintre ritm de joc și intensitate a jocului; parametri în aparență similari, dar în realitate diverși.

Semnificația termenului ritm se identifică cu “succesiunea regulată cu care un fenomen se repetă în timp”. Prin ritm se înțelege deci apariția în timp a fenomenului luat în considerare.

În fotbal, de exemplu, un ritm al jocului ridicat este perceput atunci când alternanța dintre ofensivă și contraofensivă este frecventă și constantă.

În schimb termenul intensitate corespunde “unei mărimi ce reprezintă cantitatea unui fenomen”. Sinonime ale substantivului intensitate sunt forța, energia, vehemența.

În fotbal se aud des replici ale tehnicienilor de genul “trebuie să fim intenși și să menținem un ritm înalt pe durata întregului joc dacă vrem să punem în dificultate adversarul”.

Afirmații care induc ideea că ritmul și intensitatea jocului sunt două entități strâns corelate între ele.

Prestarea unui joc cu intensitate afectează ritmul, iar ritmi ridicați sunt garantați numai în cazul unei intensități de joc deosebite.

Toate acestea sunt doar în parte adevărate.

Dimpotrivă, contrariul este adesea adevărat, cu cât ritmul este mai ridicat cu atât este mai complicat să crească intensitatea propriilor acțiuni, acestea având deja o bază solidă.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul vom analiza niște date statistice referitoare la comportarea unor echipe în competiție, de exemplu, FC Barcelona, prezentate la un curs desfășurat în 13.12.2010 la Coverciano.

Ei bine, studiind datele expuse mai sus, putem nota că având o posesie a mingii a cărei medie este  aproximativ 70%, procentul acțiunilor de atac (50%) ale echipei lui Guardiola sunt mai mult sau mai puțin echivalente cu ale adversarului.

Deși există un “+40%” la posesia mingii pentru Barcelona, manevrele de atac sunt aproximativ egale cu ale adversarilor. Atunci ce rost mai are menținerea unei posesii prelungite?

Să reținem această cerință crucială, aceea că este fundamental să înțelegem rațiunile și avantajele care derivă dintr-un stil de joc și dintr-un comportament în competiție ca cea pusă în aplicare de Barcelona.

Înainte de toate trebuie să precizăm că un procent mare al posesiei mingii nu oferă avantaje în ceea ce privește manevrele de atac, contribuie la menținerea unui unui ritm de joc scăzut (de fapt, numărul total de acțiuni ofensive în partidele în care este implicată echipa lui Guardiola sunt inferioare celor în care este implicată Real Madrid – 103,69 Vs 113,31).

Deci nu ritmul ridicat de joc este arma prin care Barcelona domina adversarul, ci intensitatea cu care reușește să accelereze manevrele în momentul în care acțiunea se transformă din posesie în atac.

Cred că prin acest exemplu se poate înțelege mai bine diferența care există între ritm și intensitate: atingerea unui ritm de joc elevat datorită căutării continue a vârfurilor de intensitate ridicată va duce mai repede la epuizare fizică și mentală. Însă exprimarea unei intensități mari într-o partidă jucată intr-un ritm mediu-mic aduce indubiltabil avantaje în privința integrității fizice a jucătorului.

Pentru confirmarea celor expuse vom vedea mai jos prezența și durata totală (tot pe parcursul a 14 etape) a jucătorilor Barcelonei. Vom înțelege cum acest stil de joc poate influența integritatea fizică și mentală, precum și disponibilitatea jucătorilor.

Înainte de a intra în metodologia de antrenament și a vedea câteva exerciții de antrenament, vom arăta două concluzii finale.

Prima se referă la faptul că pentru a reuși creșterea bruscă a vitezei și intensității acțiunilor ofensive este obligatoriu “a cultiva”, în sfera unui context clar și bine organizat, jucători talentați abili atât individual (dominarea mingii, la modul general, cât și în viteză: conducerea și driblingul), cât și capabili să dialogheze tactic cu coechipierii (controlul mingii, pasa).

A doua concluzie care se observă urmărind jocul Barcelonei se referă la capacitatea echipei, odată pierdută mingea, de a presa imediat adversarul, obligându-l la manevre ofensive fără sorți de izbândă.

Acest lucru e posibil din două motive principale: capacitatea echipei de a crește intensitatea acțiunilor în faza ofensivă (în realitate, ritmul de joc al Barcelonei este scăzut în faza de posesie și foarte ridicat în faza de non posesie) și dificultatea adversarilor de a declanșa propriile acțiuni de atac după ce sunt constrânși să se retragă cu tot efectivul în preajma propriului careu.

Leave a Reply