RESPINGEREA MINGII
Respingerea mingii este un element tehnic realizat in principal cu mina, dar el se poate face cu oricare parte a corpului, mai ales piciorul.
Terminologic, respingerea reprezinta interventia asupra mingii soldata cu ricosarea acesteia in teren, dupa ce portarul i-a opus in cale un plan rigid. Respingerea are loc din pozitie normala, din saritura, din plonjon si din alte foarte multe pozitii intermediare. Ea este o interventie de ultim moment si se intimpla atunci cind portarul nu poate, sau nu este indicat sa incerce prinderea.
Elementul are unele indicatii tactice precise:
– mingea se respinge inspre lateralul portii
– pe teren si cu mingea alunecoasa se indica ca asupra mingilor dificile sa se intervina prin respingere
Biomecanica respingerii este foarte variabila. Mingea se respinge cu mina, cu ajutorul palmei sau a pumnului. Restul segmentelor corpului actioneaza conform biomecanicii prinderii sau a plonjonului.
In cazul utilizarii pentru respingere a celorlalte segmente, portarul actioneaza reflex si spontan, fara a-si pune vreo problema biomecanica anume. Respingerea are loc in genere, oricum. Desigur in orice interventie de respingere exista o coordonare a actului reflex. Acesta depinde insa de coordonarea generala a portarului, de antrenamentul sau, de talentul si inspiratia sa.
DEVIEREA MINGII
Devierea inseamna o respingere a mingii in afara cadrului portii si a terenului, o schimbare a directiei peste sau pe linga poarta. In marea majoritate a cazurilor se face cu mina, cu una singura sau cu ambele. Cu totul intimplator se mai poate devia mingea si cu piciorul. Ca si respingerea, devierea este un element al apararii de ultima instanta.
Tactica acestui element cere ca:
– in lupta aeriana cu unul sau mai multi adversari, sa se recurga la devierea mingii peste poarta
– pe timp umed, mingea alunecoasa ce se indreapta spre punctele vulnerabile ale portii sa fie deviata peste sau pe linga
Biomecanica devierii se refera indeosebi la pozitia si actiunea miinii. Mingea se deviaza cu palma semicontractata, cu degetele acesteia, imprimindu-i un ultim impuls de abatere de la directie. Mai rar se va devia si cu ambele miini-palme concomitent. Devierea cu pumnul are un grad de nesiguranta destul de marit. Suprafata neregulata a pumnului poate da ricoseuri incontrolabile.
ION V. IONESCU