5. Influenta concentrarii atentiei asupra randamentului fotbalistilor profesionisti
Particularizand rolul pe care il are concentrarea atentiei in activitatea fotbalistica, trebuie mentionat faptul ca de prea multe ori conceptul in sine este confundat cu altele si drept urmare, depistarea si inlaturarea cauzelor care duc la inregistrarea unui randament necorespunzator este intarziata. Se poate intampla ca acea lipsa de concentrare despre care vorbesc unii antrenori sa fie confundata cu notiuni precum motivatie, atitudine, inteligenta tactica, deprinderi motrice, reprezentare spatiala sau stabilitate emotionala.
Sa luam in discutie modul in care se poate manifesta lipsa de concentrare in functie de diferite posturi. In cazul atacantului, de exemplu, aceasta se transpune prin ratari monumentale. Consideram ca fiind o ratare acea realizare prin care jucatorul nu reuseste sa introduca mingea in poarta desi noua din zece jucatori ar face-o in majoritatea situatiilor identice. Se pune problema in cazul de fata, ce l-a influentat pe jucator astfel incat rezultatul a fost cel nesatisfacator.
De multe ori astfel de ratari rezulta ca urmare a fixarii defectuase a unor deprinderi motrice sau a neexersarii suficiente prin antrenament a acestora. Desi executia poate parea extrem de simpla, daca nu i se acorda suficient timp pentru exersare, aceasta il poate trada pe jucator in timpul meciului. Tratarea superficiala a diferitelor faza de joc in cadrul procesului de antrenament poate avea consecinte similare in timpul jocurilor oficiale. Astfel, pentru a avea garantia ca una din posibilele surse a lipsei de randament este lipsa de concentrare a jucatorului pe durata partidei, antrenorii trebuie sa se asigure ca procedeele tehnice necesare solutionarii unor faze specifice au fost suficient exersate la antrenament. Pornind de la definitia de baza a deprinderilor care sunt componente automatizate ale activitatii, trebuie subliniat faptul ca fixarea adecvata a acestora contribuie la operationalizarea activitatii si implicit, la cresterea randamentului.
Un alt factor perturbator al reusitei din teren il constituie stabilitatea emotionala. De multe ori esecurile inregistrate in teren au ca si cauza instabilitatea emotionala si nu lipsa de concentrare.
S-a constatat ca starile afective au un rol important în stabilirea atentiei si ca aceasta este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învatare. Sa presupunem ca in timpul antrenamentelor jucatorii au exersat suficient procedeele prin care finalizeaza o faza de joc si ca atunci cand se confrunta cu o situatie similara in timpul partidelor dispun de concentrarea necesara finalizarii cu succes a fazei respective, dar tot nu este suficient. Emotivitatea, frustrarea, iritabilitatea, tensiunile personale, nerabdarea, nelinistea sunt toate stari afective care pot determina o scadere a randamentului in timpul jocului, chiar daca in saptamana premergatoare partidei jucatorul s-a pregatit exemplar. De aici si sintagma „jucator de antrenament si jucator de meci”. Este vorba de acei jucatori care in conditii normale de antrenament, in lipsa factorilor de stres, inregistreaza un randament pozitiv, iar in momentul instalarii tensiunii de meci nu reusesc sa se capaciteze si sa obtina un randament corespunzator. Factori precum publicul, adversarii, arbitrii, scorul au un rol paralizant asupra acestora si prin urmare, randamentul lor este scazut, desi nivelul de concentrare al acestora atinge cote optime.
Sunt unii jucatori care pentru sa putea pune in practica schemele si procedeele exersate la antrenament au nevoie de incredere si echilibru. Cel mai mic semn de indoiala in capacitatile de care dispun, atat din partea propriei persoane, cat si a antrenorului sau a colegilor, ar putea da peste cap tot planul de actiune. De asemenea, sunt jucatori care desi sunt cu gandul la meci, se concentreaza asupra fiecarei faze de joc, clacheaza in momente decisive ale partidei datorita presiunii la care sunt supusi.
De aceea, desi jucatorul isi propune si isi doreste sa aplice corect anumite procedee tehnice se intampla ca transmiterea influxului nervos spre efectori sa fie perturbata de anumite trairi afective cu caracter negativ. Este vorba de asa-zisii „jucatori emotivi”.
De asemenea, aceeasi influenta negativa o poate avea si supraestimarea, supraaprecierea. Este vorba de acele momente in care atacantul „vede” mingea in plasa inainte de a o lovi sau cand portarul „ vede” cum repune o minge pe care inca nu a reusit sa o prinda.