ANTRENAMENTUL COGNITIV (A LUĂRII DE DECIZII)

Autor: VASILE SOLOMON

 

JOAN VILLA BOSCH (director metodologie FC BARCELONA)

 „Fotbalul este cel mai complex joc. Nu datorită regulilor, ci datorită exigențelor din joc care solicită sistemul perceptual de mișcare”.

 

Nivelul de succes în jocul de fotbal este strâns dependent de modul în care jucătorii decid și acționează. Luarea de decizii este esențială în succesul tactic individual și colectiv al echipei.

Acțiunile în joc sunt în constantă schimbare, aproape la fiecare secundă atunci când mingea este jucată, iar luarea de decizii este permanentă pentru jucători și antrenor.

Crearea de scenarii de joc care provoacă permanent abilitatea jucătorilor de a înțelege și apoi de a lua decizii este sarcina primordiala a antrenorului.

 

“Învățarea de a lua decizii înseamnă educarea intenției, a acordului și a calibrării percepțiilor motorii, cu o anumită doză de libertate”. (ARAUJO 2017).

 

Dacă dorim să dezvoltăm performanțele unui jucător, antrenamentul trebuie să reprezinte cât mai mult caracteristicile mediului de performanță, a jocului real.

Este esențial pentru jucători să dezvolte comportamente adaptative              în mediul complex al sportului de echipă prin propria-ajustare la oportunitățile pe care contextul competiției îl oferă.

Deciziile pot fi constrânse de ceea ce permite mediul în relația cu capacitățile de acțiune ale fiecărui jucător.

Conform concluziilor privind studiile despre efortul fizic al jucătorilor, nu există prea mult spațiu pentru îmbunătățirea calităților fizice. Unde putem interveni este potențialul mental.

Multe arii mentale nu sunt utilizate în meci. O prioritate trebuie să fie aceea de a crește capacitatea de procesare a informațiilor, selectând care informație este importantă, pentru ca apoi să luăm deciziile adecvate.

Antrenorii se confruntă deseori cu dualitatea perceptual-motorie în conceperea unui obiectiv al sesiunii de antrenament. Putem întâlni jucători care pot percepe cu acuratețe contextul, pot lua decizii corecte, dar greșesc la execuția deciziei. Aceasta se întâmplă datorită unei tehnici precare, oboselii, sau pentru că aceștia nu sunt în stare să încadreze acțiunea în cadrul              spațiu-timp coordonat cu cerința jocului.

Pe de altă parte sunt jucători cu abilități superbe de execuție dar, având un nivel redus al abilităților perceptual – cognitive, nu sunt în stare să-și manifeste deprinderile în mediul competitiv (SERRES).

Despre comportamentul antrenorilor în antrenamente și jocuri (MEMMERT and FOWLEY), există studii care arată influența indicațiilor date de antrenori pentru decizii tactice: cu cât mai multe indicațiii tactice primește jucătorul înainte de a lua decizii, cu atât calitatea acestora este mai proastă.

Cu alte cuvinte, antrenorii nu trebuie să abuzeze de a da indicații jucătorilor,  prea multe indicații diminuează nivelul de atenție, de concentrare. În același timp, indicațiile date de antrenori sunt importante, dar și jucătorii au nevoie de de autonomie în luarea propriilor decizii.

LUAREA DECIZILOR poate fi realizată atât individual cât și colectiv:

INDIVIDUAL

1.Strategie individuală

2.Cunoștințe de bază sau mapa cognitivă

3.Cunoștințe tactice

4.Resurse ale jucătorilor

5.Postură sau localizare

COLECTIV

1.Strategie colectivă

2.Rația de forță

3.Competența de networking (asociere)

 

LUAREA DECIZILOR poate suferi anumite îngrădiri și constrângeri, în funcție de:

1.Tipul de organism

– înălțime

– greutate

– proprietatea osteo-musculară

– oboseală

– saturație

– anxietate

2.Obiective si Reguli

3. Mediu

– luminozitate

– temperatură

– prezența spectatorilor

– suprafața de joc

ELEMENTE CHEIE ÎN LUAREA DE DECIZII

1. TEHNICA – fără o tehnică foarte bună opțiunile sunt limitate

 

2. TIMING – în luarea deciziilor – dacă un jucător are mai mult spațiu are si mai mult timp să aleagă deizia optimă

 

3. POZIȚIONAREA – să fi în spațiul correct, având poziția corpului și a feței menținute corect, poate da un avantaj uriaș

 

4. COMUNICAREA – cu ajutorul vocii putem ajuta în special tinerii jucători să fie implicați în joc

 

5. CITIREA JOCULUI ÎN TIMP REAL – jocul se desfășoară la viteze mari, cu pase din una sau două atingeri. Jucătorii care se concentrează și mențin un nivel ridicat de intensitate mentală au avantaj important în disputa cu adversarii

 

6. REPETIȚII TACTICE – situațiile care apar în joc au nevoie de un răspuns. Dacă la antrenament jucătorul vede aceeași pictură în fiecare zi, el poate după o perioadă de timp să o reproducă automat, inconștient.

PROPUNERI PENTRU ANTRENAMENT

În discursul către jucători faceți diferența între diferiți termini, folosiți-i pe cei pozitivi, motivanți:

– „evitați deciziile greșite sau luați cele mai bune decizii”

– „corect și greșit”

– „bine și excelent”

Varietate în programul de antrenament

– Exerciții pentru luarea decizilor în fiecare zi

– Conversații cu jucători despre viața din interiorul și exteriorul terenului

– Provocări care implică rezolvarea de probleme pentru întreaga echipă

– Inițierea ocazională de „haos controlat” în mediul echipei, acolo unde problemele trebuie rezolvate

 

  EXAMINAREA COMPORTAMENTULUI

1.SESIUNI VIDEO:  – înregistrarea antrenamentelor și jocurilor

– analiza și evaluarea comportamentului

 

2.ÎNTREBĂRI:

1. a) A fost antrenamentul real?
2. b) Există spațiu optim?
3. c) Sunt jucătorii în mișcare și postura corpului corectă?
4. d) Este mingea în mișcare și spațiul se schimbă constant?

Jucătorii folosesc aceste informații stimulative din mediu,pentru a-și ghida percepția și acțiunea.

 

CONCLUZIE

Rolul antrenorului este să producă probleme fotbalistice reale și apoi  să observe (ce,când,unde,de ce,cum?). Apoi să ajute jucătorii să descopere soluții, concentrâdu-și atenția către sursele de informații din mediul de  învățare (în concordanță cu nivelul de dezvoltare individual).

 

SUCCES!