Adevarul este incontestabil: AC Milan merita sa cistige aseara. Cei care cred in filozofia ofensivei cu orice pret poate nu sint de acord cu mine. Insa daca privim in ansamblu partida de miercuri seara, cu ofensiva, defensiva, tranzitie, dorinta, angajament, joc colectiv sau inteligenta strategica, trebuie sa-mi dati dreptate.
Am sa incerc sa argumentez afirmatia: AC Milan merita sa cistige, iar Barcelona, in cel mai favorabil scenariu, putea obtine un rezultat de egalitate.
Asadar:
- Rezultatul si jocul din teren a evidentiat, decisiv sper, rolul major al antrenorului in sport, si mai ales, in jocul de fotbal. Pentru toti cei care sustineau ca o echipa mare, formata din vedete, joaca singura si nu are nevoie de antrenor, acest 2-0 le-a zdruncinat teoriile. Barcelona a parut un sarpe caruia i-ai taiat capul, dar nu moare pentru ca nu a asfintit soarele.
- Massimiliano Allegri a demonstrat ca este un mare antrenor, refuzind sa accepte ca lucrurile nu se pot schimba impotriva traditiei si a valorii superioare individuale si colective. Declaratiile sale dinaintea partidei, in care spunea ca intilneste cea mai buna echipa de fotbal din lume, erau sincere si fair-play. Insa modul in care si-a dispus jucatorii in teren, sarcinile specifice pe care le-a trasat acestora, starea mentala indusa, au aratat ca a crezut permanent ca Barca nu este invincibila.
- In primul rind, nu a dat curs sugestiilor patronului Silvio Berlusconi, care ii indicau un marcaj om la om, pe tot terenul, la starul Messi! A preferat un marcaj “in cascada”, in zona, prin minim trei jucatori, decizie ce l-a anihilat total pe starul argentinian.
- In al-2-lea rind, a prevazut perfect scenariul partidei. In ziua jocului a declarat: “Barcelona are intotdeauna minim 65% posesia mingii. Scopul nostru este sa o transformam intr-una sterila”! Aparindu-se cu toata echipa, 4 fundasi + 5 mijlocasi + 1 atacant, chiar mutind centrul de greutate al blocului functional aproape de propria poarta, la cca. 25m, pentru a micsora spatiile intre compartimente, de a nu se crea culoare prin demarcarile spaniolilor si pastrind distante mici intre jucatorii aceluiasi compartiment pentru a evita infiltrarile, a reusit! Cum altfel decit sterila putem numi posesia Barcelonei, cind acestia au sutat doar de 2 ori pe spatiul portii si nu si-a creat nici o ocazie limpede in 90’?
- In al-3-lea rind, a gindit magistral blocarea fundasilor laterali spanioli, in special a lui Dani Alves, elemente decisive in jocul obisnuit al Barcelonei. Practic Kevin-Prince Boateng si Stephane El Shaarawy nu le-au permis niciodata acestora sa devina “omul in plus” in treimea proprie.
- In fine, modul in care si-a motivat jucatorii, increderea si determinarea cu care acestia au abordat jocul, convingerea permanenta ca Barcelona nu este invincibila, sint trasaturi definitorii pentru un antrenor de succes.
- Chiar daca primul gol italian a fost marcat in conditii dubioase, mai exact a fost hent, convingerea mea este ca el a venit logic. Barca a parut o echipa plictisita, venita doar sa bifeze inca o victorie. Suficienta demonstrata apartine, din punctul meu de vedere, si secundului Roura, care nu le-a insuflat determinare, si in plus, a facut si citeva greseli tactice, tocmai din cauza faptului ca nu are autoritate asupra echipei din postura in care se afla momentan. Mentinerea lui Puyol in teren dupa accidentarea suferita, desi era evident ca joaca cu teama sau inlocuirea lui Fabregas, un tehnician pe spatii mici, cu Alexis, un jucator de viteza, care are nevoie de spatiu, in conditiile in care Milan era o echipa scurta, sint citeva din alegerile mai putin inspirate ale antrenorului spaniol de miercuri seara.
- Dar cred ca principalul motiv din cauza caruia Barca nu a fost Barca miercuri seara la Milano, a fost lipsa inspiratiei si a vitezei in derularea actiunilor ofensive. Am mai disecat jocul spaniolilor pe siteul nostru, el poate fi caracterizat, pe scurt, printr-o posesie prelungita care “adoarme” adversarul, urmata de driblinguri, pase rapide dintr-o atingere si demarcari surprinzatoare in treimea adversa. N-am vazut nimic din toate acestea. Iar cum AC Milan nu este Rayo Vallecano, “titanii” fotbalului mondial au platit. Nu tot, urmeaza returul de pe Nou Camp. Pe care cred ca il vor cistiga, suprafata de joc este mult mai mare, spatiile nu mai pot fi acoperite de italieni perfect. Insa nu sint convins ca nu vor lua gol. Ceea ce le-ar putea fi fatal!