In fotbalul actual se joaca in doua sisteme: cu 4 sau cu 5 (3) fundasi. 1-4-4-2 sau 1-5-3-2. Identitatea sistemului o da numarul de ulttimi aparatori pe care-i are echipa. Adica 4 sau 5. Trebuie mentionat ca sistemul cu 5 fundasi este deseori si inutil incifrat si denumit cu 3 fundasi. Aceasta din nevoia antrenorilor de-a inocula opiniei publice ideea ca de fapt sistemul este ofensiv si nu defensiv, asa cum de fapt este.
Pe plan international, in tarile cu fotbal avansat si nivel economic ridicat, predomina covirsitor sistemul cu 4 aparatori, aplicat in felurite variante: 1-4-4-2, 1-4-3-3, 1-4-3-1-2, 1-4-4-1-1 etc. De la mijloc spre atac, numarul si asezarea sint stabilite conform posturilor naturale ale jucatorilor si ideilor antrenorului. Cu mici exceptii, echipele engleze joaca intr-un istoric 1-4-4-2, inca din 1966, cind Anglia lui Alf Ramsey si Bobby Charlton cistiga “Mundialul”, prin si din acest sistem. Echipele italiene, spaniole si franceze sint si ele, marea majoritate, adeptele unor “asezari” ce au la baza tot 4 fundasi! Nemtii, olandezii si unele echipe nordice folosesc sau au folosit prin citeva echipe diverse variante ale sistemului cu 5 (3). Foarte putine, totusi! In genere, in fotbalul international se considera ca sistemele care incep cu 1-4…si se continua in felurite dispositive ale mijlocasilor si atacantilor realizeaza un fotbal mai ofensiv si mai spectaculos. Ca acest sistem permite o mai buna trecere supranumerica din aparare in atac si invers, precum si ca el permite o exprimare mai libera si creatoare a jucatorilor.
Si la noi, la inceputul anilor 2000, preponderent se juca intr-un 1-5-etc! Preferam asezarile cu 5 fundasi!
Sa analizam putin:
si sa precizam de la inceput ca sistemele cu 4 fundasi cer antrenori pregatiti, documentati, foarte cunoscatori ai legilor apararii in zona, specifice acestor sisteme cu un moral ridicat si foarte increzatori, in timp ce sistemele cu 5 (3) aparatori, accentuind marcajele si prudenta defensiva, accepta un anumit simplism al dinamicii de joc si al relatiilor tactice din linia de cinci fundasi! Si sa mai precizam ca in timp ce sistemul cu 4 cere o responsabilitate crescuta a grupului tactic de joc, cel cu 5 fundasi solicita cu prioritate responsabilitatea individuala!
Adica,
in timp ce sistemele cu 4 fundasi presupun, inevitabil, apararea in zona, dublata de practicarea ofsaidului si atacul supranumeric cu toate relatiile tactice de colaborare si de adversitate pe care acestea le implica, si care sint multe si complexe, dar eficace, sistemele cu 5 (3) pe ultima linie, se bazeaza cu precadere pe o aparare “la om” si atacuri sub-numerice, pe o responsabilitate personala a jucatorilor mult mai crescuta decit in sistemul anterior.
In plus:
este mult mai greu sa pregatesti si sa conduci ca antrenor un sistem cu 4 fundasi care cere o stiinta si-o filozofie proprie, decit sa asezi echipa cu 5 pe fund, stabilind doar marcajele si sarcinile individuale! Sistemul cu 4 undasi este un sistem de antrenor, care trebuie invatat, iar cel cu 5 (3) este unul de jucatori, care credem noi ca se cam joaca singur! Pe primul il face antrenorul, pe cel de-al doilea il fac jucatorii! Ma rog, poate exageram putin…!
In concluzie:
in fotbalul avansat se joaca mai mult cu 4 fundasi, pentru ca, in acest fotbal, antrenorii au putut fi la pas cu dezvoltarea jocului, au putut sa-si formeze o conceptie tactica si-o psihologie de joc, positive si ofensiva, conform cerintelor de eficienta si ofensivitate pe care le cere fotbalul-spectacol din Occident, in timp ce, la noi, antrenorii, decuplati dupa ’89 de stiinta, documentarea si studiul obligatoriu al fotbalului, si-au format, din cauza fricii de Patron si de Presedinte, o atitudine defensiva, si o strategie de joc , usor meschina, ei avind ca motto profesional cunoscutul “mai intii sa nu pierdem”! Paradoxal, desi dupa Revolutie, eliberati de constringerile comunismului, putind sa circule-n Vest, avind posibilitati nelimitate de informare si contacte cu echipe occidentale, antrenorii romani sau plafonat! Unii, nu toti, dar totusi prea multi! Plafonare care i-a facut sa abordeze acele sisteme de joc care sint mai simple, care nu cer stiinta prea multa, care cer in schimb automatisme tactice, disciplina si lupta!
Pina la urma, valoarea si reputatiile echipelor sint date, in principal, de valoarea jucatorilor si-a antrenorului! Sistemele de joc, indifferent ca sint 1-4-4-2 sau 1-5-3-2, vin doar sa sporeasca sau sa scada aceste valori…
ION V. IONESCU