Imi aduc aminte ca aveam emotii. Mari. Aveam intilnire cu Profesorul. Primul antrenor roman care a calificat Nationala la un Campionat Mondial, dupa infringerea Germaniei naziste. Se intimpla in 1970, iar turneul final se disputa în Mexic. Nea Angelo avea la dispoziţie jucatorii uriasi ai Romaniei acelor vremuri: Lucescu, Dinu, Dembrovschi, Satmareanu, Raducanu, Mocanu, Neagu, Adamache, Dumitrache, Tataru, Dumitru, Nunweiller, Lupescu, Dan Coe, Domide. Si, bineinteles, pe inegalabilul Dobrin.
Stabilisem telefonic sa ne intilnim la dinsul acasa, pentru o discutie-interviu despre fotbal, numai despre fotbal. Cind am intrat in apartamentul lui, situat în centrul vechi al Bucurestiului, am avut senzatia că am patruns intr-un muzeu. Camere mari, spatioase, mobila din lemn masiv şi carti. Multe carti. O biblioteca uriasă incarcata de istorie.
M-a privit curios, nu stia cum sa ma ia, ce vreau să-mi spuna. Treptat s-a relaxat, dialogul a inceput sa curga natural, pasiunea pentru fotbal emana din fiecare cuvint pe care-l rostea. Ascultindu-l, vedeam cu ochii mintii un film despre o viata pusa în slujba fotbalului. Trairi, decizii, sentimente, de pe banca sau din afara terenului, se rostogoleau simplu, franc, fără a fi puse în balanţa. Bune sau rele, nu conteaza, ceea ce rămine este important. Iar profesorul Angelo Niculescu a schimbat cursul istoriei noastre fotbalistice. Aceasta este o certitudine. Cred că veţi ajunge la aceasi concluzie citind interviul de mai jos, reprodus integral. Lectura plăcuta!
C.U : In incheiere, ce le recomandati antrenorilor?
A.U : Sa-si cristalizeze metoda. Metoda de antrenament si de joc. Performanta cere anumite conditii pentru ca sa o obtii. Seriozitate constanta in pregatirea practica pe terenul de joc. Mircea Lucescu are metoda, pentru ca se vede ca echipele lui sint disciplinate, au o idee de joc, tactica si strategie.