În perioada 7 – 11 august 2017, Școala Federală de Antrenori (SFA) din cadrul Federației Române de Fotbal (FRFa organizat un Curs de Formatori (Tutori) pentru antrenorii de fotbal din România, conform noilor cerințe UEFA.

Locația aleasă, tocmai pentru a promova acțiunile federației în teritoriu, a fost localitatea Targu Secuiesc din județul Covasna.

La acest curs, SFA a nominalizat 22 de antrenori de diferite licențe, inclusiv din fotbalul feminin.

Delegația deplasată la Targu Secuiesc, condusă și coordonată de însuși directorul Școlii Federale de Antrenori, domnul Dan Apolzan, i-a cuprins pe:

1. Ungureanu Aurora
2. Moraru Alina
3. Lazăr Mihail
4. Szabo Adrian
5. Urican Ciprian
6. Alecu Ion
7. Nastai Dacian
8. Grosu Bogdan
9. Sârbu Marius
10. Pedrazzini Massimo
11. Cheregi Călin
12. Brîndescu Sorin
13. Oprescu Dan
14. Lupuț Cristian
15. Moșteanu Ionuț
16. Ceaușu Daian
17. Barbu Dumitru
18. Anghel Eugen
19. Rotaru Răzvan
20. Hancaș Alin
21. Ianovschi Mihai
22. Niță Ciprian

Scopul cursului este ca la finalul lui, cei 22 de antrenori să fie capabili să indeplinească următoarele sarcini (obiective):

• Organizarea și conducerea Licenței UEFA C
• Lectori la cursurile organizate de SFA
• Tutoriat
• Implementarea metodologiei FRF la nivel național

Toate cele 5 zile afectate cursului au fost extrem de încărcate și intense, programul derulându-se astfel:

În primele două zile ședințele au fost îndrumate de doi formatori de elită, Christine Cioboată și Lucian Vișcoțel, care ne-au propus următoarele teme majore:

• Competențele formatorului
• Tipuri de formatori
• Standardul formatorului
• Ciclurile de învățare / Ciclul lui Kolb
• Arta negocierii
• Rezolvarea conflictelor

Maniera de învățare a acestor subiecte a fost una extraordinar de interesantă. Nu au fost pur și simplu predate, ci mai degrabă Descoperite de fiecare dintre noi prin diferite tehnici inoculate de cei doi formatori. Exerciții, jocuri, dezbateri, discuții individuale și de grup. N-a fost ușor, vă garantez că ne-au produs oboseală mai mare decât o cursă de maraton. Efortul mental este mai dificil decât cel fizic.

Am învățat să colaborăm, să dezbatem, să soluționăm opinii divergente. Ceea ce nu credeam până atunci că se poate. Am întâlnit o situație în care două microgrupuri aveau opinii total diferite în privința unuei teme și totuși ambele aveau dreptate. Așadar, am învățat să privim o problemă din mai multe perspective, nicidecum dintr-un singur unghi.

Analiză și evaluare

Jocul “Pălăriilor”

Următoarele 3 zile am lucrat coordonați de domnul Ghenadie Scurtul, directorul Școlii Federale de Antrenori din Republica Moldova, formator și membru al comisiei UEFA JIRA.

Pe domnul Ghenadie, în baza bunelor relații pe care le are cu dl. Apolzan, îl cunoscusem acum câțiva ani, când ne-a predat la cursurile UEFA PRO. Adevărat profesionist în branșa noastră, timp de 3 zile, prin diferite experimente, interviuri, discuții individuale și de grup ne-a exemplificat modul în care trebuie să-i ghidăm pe antrenorii aflați la început de drum.

Ghenadie Scurtul ascultând expunerea lui Massimo Pedrazzini (sus)

 De exemplu, prin bunăvoința lui Valentin Suciu, antrenor principal la Sepsi Sf. Gheorghe (Liga 1), de a ne explica concepția sa de joc și a susține practic un antrenament cu echipa din Tg. Secuiesc, am avut un caz concret de la care Ghenadie a pornit analiza unui tutore: ce urmărește, cum analizează, cum vorbește, care trebuie să fie atitudinea corporală, cum îndrumă, care sunt aspectele esențiale pentru antrenorul de fotbal și care sunt cele care îl trag înapoi.

Multe informații și tehnici psiho-pedagogice deloc ușoare, analize în grup, decizii concrete la contexte mereu schimbătoare; toate acestea au fost ingredientele uneia din cele mai grele, dar în același timp provocatoare, utile și memorabile săptămâni din viața mea.

Profesorul Apolzan trage concluziile

 Frumusețea cursului a fost aureolată de relația care s-a născut și consolidat între absolut toți participanții. Deși eram veniți din toate colțurile țării parcă ne-am fi cunoscut de o viață. Iar fotbalul de seară și paharul de vin de după, a cimentat și mai mult legătura noastră.

“Chinurile” pe care ni le-au oferit Christine, Lucian și Ghenadie timp de 5 zile, încercările la care ne-au supus și de care nu puteam să trecem decât împreună, ne-au legat pe toți într-o frumoasă relație de prietenie. Iar cu asta rămânem pe viață!

P.S. – În Targu Secuiesc am fost zilnic la magazinele din oraș și am vorbit numai în limba română. Niciodată nu am fost refuzat sau neînțeles de către cei de acolo. Dimpotrivă. Și am folosit cuvinte de mivel mai înalt decât “mici” , ca de exemplu: comprehensiv, autodidact, vin, exhaustiv, logoped, țigări, mișcare browniană. Așa că, din punctul meu de vedere, disensiunile interetnice sunt o vrăjeală!