1.1.2 Atacul direct
Atacul direct ramine mijlocul principal ofensiv in conceptia si atitudinea multor scoli si echipe. Atacul fara zorzoane, perpendicular pe poarta adversa.
Totusi, in fotbalul modern, atacul direct imprumuta ceva si din atacul combinativ. Combinatii prin pase scurte si rapide in cadrul circulatiei mingii, schimb de locuri, incrucisari, invaluiri, in ceea ce inseamna circulatia jucatorilor.
Atacul direct se caracterizeaza prin:
– viteza iesirii la atac, a desfasurarii si finalizarii acestuia
– simplitatea executiilor tehnice
– transmiterea directa a mingii spre inainte
– demarcajele spre poarta
– perpendicularitatea actiunilor
– sustinerea purtatorului mingii, prin oferirea a 2-3 solutii
– transmiterea pasei pe “timpul 1”, primei solutii, chiar daca aceasta prezinta doza de risc
– angajament si duel fizic cu adversarii
Avantajele acesti tip de atac sint:
– surprinderea tehnica si tactica a adversarului
– surprinderea apararii avansate si dezorganizate
– penetrarea in spatii mari, greu de acoperit intr-un timp atit de scurt
– blocarea psihica a adversarului, zdruncinarea increderii in propriile forte in conditiile primirii unui gol rapid
Exista si dezavantaje cind folosim excesiv acest atacul direct:
– daca tehnica jucatorilor este una precara, acest aspect va duce la pierderea frecventa a baloanelor si implicit la relansarea frecventa a adversarului in atac
– numarul mare de actiuni esuate va slabi increderea in posibilitatile proprii, in bagajul tehnico-tactic cu acre este inarmata echipa
– trecerile frecvente din atac in aparare si invers va duce inevitabile la epuizarea fizica a jucatorilor
Atacul direct se desfasoara conform unui lant logic:
Ceea ce il caracterizeaza, este realizarea prompta a pasei din partea jucatorului care are mingea, spre prima solutie aleasa de parteneri!
Jucatorii care se demarca au rol de coordonator al atacului. Posesorul mingii trebuie sa paseze imediat ce colegul s-a demarcat sau a solicitat transmiterea mingii.
1.1.3 Contraatacul
Contraatacul reprezinta optiunea favorita de atac pentru echipele care adopta un mod de abordare defensiv in privinta jocului. El se naste din tendinta echipelor care se afla in aparare si sint presate, de a specula spatiul liber lasat in fata de echipa care ataca.
Sigur, contraatacul poate reprezenta in acelasi timp conceptie de joc specifica natiei (Italia pina la aparitia lui Sacchi), clubului sau antrenorului. Sau, pur si simplu, valorii individuale a elementelor care compun lotul! A caracteristicilor fizice, tehnico-tactice sau psihice jucatorilor. Combativitatea acestora, aptitudinile care cuprind pasa lunga, controlul orientat, driblingul, protejarea mingii sau sutul la poarta.
Contraatacul este o forma a atacului care se realizeaza imediat dupa recuperarea mingii prin transmiterea unei pase medii-lungi, de obicei din terenul propriu, spre partenerii cei mai avansati.
Cerinta tactica a contraatacului o reprezinta traversarea rapida a spatiului cuprins intre locul recuperarii mingii si atacantii cei mai avansati. Orice intirziere in transmiterea catre virfuri are ca urmare replierea adversarilor in pozitii defensive si, evident, transformarea contraatacului in atac direct sau combinativ.
Contraatacul incepe inca din timpul desfasurarii atacului advers, prin ocuparea pozitiilor prestabilite a unor mijlocasi sau atacanti (vezi Messi)! Odata ce mingea este recuperata ei sint primii cautati sau care cauta pasa, in cazul in care cel care a recuperat mingea nu poate declansa, chiar el, contraatacul!
Va continua