Elemente tehnice ale portarului (4)

Continuare a materialului Elemente tehnice ale portarului (3)

In functie de viteza de sosire a mingii:
–         lovituri foarte tari
–         lovituri tari
–         lovituri usoare

In functie de unghiul dintre locul loviturii si barele portii:
–         lovituri la “coltul scurt”
–         lovituri la “coltul lung”

Dintre toti factorii de mai sus, traiectoria mingii modifica in cea mai mare masura pozitiile de prindere a mingii. Astfel ca doar in functie de acest factor vom analiza biomecanica de prindere a mingii. Traiectoria cu care soseste mingea creeaza trei procedee de baza ale prinderii:
–         prinderea mingilor inalte
–         prinderea mingilor la semiinaltime
–         prinderea mingilor joase

BIOMECANICA PRINDERII MINGILOR INALTE

Fazele prinderii sint urmatoarele:
–         atacul cu miinile spre mingea care soseste
–         priza si prinderea
–         asigurarea si protejarea mingii prinse

Atacul la minge se face cu ambele miini spre sus si inainte. Pozitia de plecare a miinilor este indoita din coate, apoi in continua extensie pina la intinderea completa in momentul prinderii. Pe acest traseu, palmele cu degetele desfacute, se apropie una de alta formind un paravan in drumul mingii care soseste.

Priza este momentul principal al prinderii. Ea se face in “cuibul” format de cele doua palme. Conditia principala a prizei este acoperirea posterioara a mingii, adica formarea acelui cuib-paravan, cu ajutorul palmelor, avind degetele rasfirate si in mod special degetele mari apropiate.

La contactul cu mingea are loc o usoara amortizare a vitezei sale de sosire. Priza mai presupune si o avantajoasa pozitie a bratele, atit in faza atacului cit si a prinderii. Ele, vor avea coatele spre corp. Aceasta pozitie favorizeaza acoperirea completa cu miinile si degetele a mingii, mai ales a degetelor mari ce trebuie sa se intilneasca posterior. Este momentul in care s-a realizat prinderea si in care incepe faza a treia.

Asigurarea si prinderea mingii se realizeaza in momentul urmator si cea care  asigura ca mingea odata prinsa sa fie adusa de indata la piept si bine “acoperita”.

Aducerea si protejarea la piept se face in genere in spatiul format de antebrate si torace, avind coatele apropiate.

Erori tipice:
–         atacul la mingea inalta cu bratele si coatele desfacute
–         priza fara acoperire posterioara a mingii, cu ajutorul degetelor
–         priza fara amortizare, cu scaparea mingii din mina
–         aducerea mingii la piept cu coatele desfacute si scaparea ei

                                                                ION V. IONESCU