2 /  EU, MINGEA ȘI ADVERSARUL: DUELUL

2 / EU, MINGEA ȘI ADVERSARUL: DUELUL

 

Lecțiile Allematore.net 

Autori:

    Luigi Del Sordo 

     Stefano Lorenzi                                                                                               

*Luigi Del Sordo a participat în noiembrie 2018 la seminarul organizat în București de www.coaches-ahead.ro  și www.allenatore.net

Nota traducătorului: Școala Fotbal = activitatea desfășurată cu copii între 5-12 ani

                                                                         Idei și propuneri pentru a lucra eficient în Școala Fotbal

În fotbal sunt numeroase dueluri unu contra unu, apărute în cele mai variate situații ale jocului, în timpul celor 90 de minute.

Este nevoie de personalitate și autocontrol când înfrunți direct adversarul, se nasc numeroase certitudini și abilități care se răsfrâng inclusiv asupra colectivului.

Din păcate în sectorul juvenil, chiar de la cele mai fragede vârste, se acordă puțină dezvoltării individuale, majoritatea antrenorilor cerând micilor fotbaliști să joace ca seniorii, toate acestea probabil, din cauza egoului personal.

Partide „umbră” (11 V 0), așezări și acoperiri defensive, joc dintr-o atingere sau învăluiri se folosesc în detrimentul învățării marcajului sau demarcării.

Astăzi, în mediul copiilor, se preferă ca echipele să stea scurte și înguste, să învețe tactica de grup și colectivă pentru a efectua posesie la nesfârșit, crearea abilităților individuale trecând în plan secund.

În acest articol vom căuta situații în care micul jucător să găsească duelurile 1 V 1, din ce în ce mai dificile, asimilinând astfel experiențe tehnico-motorii care constituie parcursul său de creștere și învățare fotbalistică.

Dacă exersăm pe suprafață mare și lungă, creștem situațiile în care apar duelurile      1 V 1 și dezvoltăm măiestria copiilor în rezolvarea acestora. La fel dacă fixăm tema de a juca în paritate numerică defensivă.

Așadar, în mediul juvenil este nevoie de un parcurs de formare lung și constant, o sensibilizare care trebuie pornită de la bază și care să facă abstracție de rezultat.

Și în duelurile 1 V 1 sunt solicitate și fortificate componentele psihologice individuale, nu trebuie uitat că antrenamentul acestei componente situaționale va duce la îmbunătățirea aspectele coordinative și a celor tehnico-tactice.

Analizând din punct de vedere coordinativ, capacitățile major implicate în această situație sunt:

  • Reacție: în duelul 1 V 1 această capacitate este foarte importantă atât pentru atacant cât și pentru apărător, deoarece timpul scurs între analiza situației și răspunsul motoriu este decisivă în fotbal
  • Orientare: poziția propriului corp în spațiul de joc este dictată de punctele de referință specifice, de exemplu pentru apărător propria poartă permite o mare dexteritate și conștientizare în alegerea soluției motorii.
  • Echilibru: în această situație intervine mult echilibrul dinamic în care componenta situațională nu permite evaluarea conștientă a propriei posturi în cazul unui duel și deci stabilitatea, care reprezintă capacitatea de menținere a baricentrului corporal în interiorul ariei picioarelor, îmbunătățește mult reușita acestei situații
  • Adaptare și transformare: prin asta înțelegem capacitatea de a alege și folosi un element tehnic pentru a rezolva o situație întâlnită
  • Diferențiere: capacitatea de a doza tensiunea musculară, este un indice foarte important al sensibilității, deci a capacității de a efectua loviri rafinate ale mingii
  • Spațiu-timp: atacarea unui fundaș în viteză este diferită față de atacarea lui mergând pentru că în primul caz reducem spațiul și timpul apărătorului în a riposta. Pentru fundaș, reducerea spațiului atacantului permite confruntarea cu situația de joc departe de zona periculoasă.
  • Cuplare și combinare: în exercițiile situaționale nu putem prevedea ce gesturi tehnice vor folosi jucătorii, viteza de execuție a mișcărilor face diferența, astfel încât capacitatea de combinare a câtor mai multe gesturi tehnice în viteză mare reprezintă un factor extrem de important pentru atacant.
  • Fantezia motorie: un antrenor din Școala Fotbal (5-12 ani) competent, furnizează copilului instrumente (abilități) importante pentru atingerea obiectivelor acestuia, pentru a rezolva diferitele situații în mod original.

După cum am putut vedea în tabelul fazei sensibile din articolele precedente, fiecare  categorie de vârstă este caracterizată de capacitățile care pot fi mult antrenate, așadar putem adapta duelul 1 V 1 diverselor categorii de vârstă până la 12 ani.

Aspectele tehnico-tactice implicate sunt:

  • Ofensive (apărarea și protejarea mingii, conducerea, driblingul, șutul la poartă)
  • Defensive (poziția în teren, intercepția, contrastul=contactul cu adversarul=duel, apărarea porții)

Luând în considerare importanța și complexitatea acestor situații, precum și principiile conexe, care din punctul nostrude vedere trebuie să acompanieze continuu parcursul de dezvoltare al copilului, suntem siguri că este necesară nu numai programarea în fiecare ședință de antrenament, ci și aprofundarea fiecărui aspect.

 

1 – 1 Vs 1 pentru dribbling

În prezentul articol intenționăm să discutăm despre schimbările de sens, schimbările de direcție, fente, etc, în Școala Fotbal.

Se vor aprofunda aspectele relative la duelul 1 Vs 1 pentru dribling în toate formele sale, plecând de la cea globală și inductivă pentru copiii mici și ajungând la exerciții caracterizate de un mare grad de complexitate, specifice copiilor de 10-12 ani.

În această situație fenta și driblingul conduc la un anumit obiectiv operativ: câștigarea spațiului în adâncime, finalizarea la poartă, centrarea sau doar o simplă pasă.

În funcție de obiectivul operativ urmărit, jucătorul alege fenta ideală, în funcție de zona de teren sau situația în care se găsește.

Prin intermediul exercițiilor intenționăm să creștem atât bagajul tehnico-motoriu al atacanților cît și să multiplicăm experiențele motorii a apărătorilor pentru a îmbunătăți strategiile operative ale acestora.

Pentru a ne atinge obiectivele trebuie implementat conținutul de la simplu la complex, de la ușor la greu:

  • 1 Vs Portar
  • 1 Vs 1
  • 1 Vs 1 plus Portar

Nu mai puțin importante sunt alte variabile care intervin în structurarea obiectiivului:

  1. Spațiul
  2. Numărul de jucători
  3. Distanța dintre atacanți și apărători
  4. Timpul avut la dispoziție pentru efectuarea unui exercițiu

În ceea ce privește primul punct, spațiul, la început se aseamănă cu o linie, apoi un spațiu delimitat, în final spații restrânse.

În ceea ce privește numărul de jucători, copiii vor efectua jocuri unde atacanții pot avea superioritate numerică față de apărători )vezi exercițiul 1), treptat progresia ducând la echipe egale.

Încet, încet, distanțele se vor micșora, dând inițial avantaj atacanților pentru ca în final să ajungem la realitatea competiției.

Timpul este variabila care arată progresivitatea, exercițiile devenind mai dinamice și cu intensitate, realizându-se contextul jocului oficial.

 

2 – Driblingul reprezintă căutarea talentului

Mulți oameni din fotbal caută să descopere pe terenurile de joc sau pe internet copii care fac lucruri uimitoare cu mingea la picior.

Lumea este plină de freestyleri care realizează numere impresionante cu mingea dar, odată încadrați în anumite contexte de joc, se pierd într-un pahar de apă.

Studii recente au scos în evidență cum driblingul, capacitatea de a depăși adversarul printr-o fentă, reprezintă una din cea mai importantă zestre calitativă a unui jucător.

Recentele studii au aprofundat relația dintre dezvoltarea abilităților tehnice (dribling) în perioada 14-18 ani și nivelul jucătorilor profesioniști.

Rezultatele au furnizat informații care arată că dezvoltarea abilităților tehnice de la cele mai fragede vârste crează cadrul formării viitorului fotbalist profesionist.

Prin intermediul celor 238 de forme efectuate în cadrul testului “Shuttle Dribble Test” s-a ajuns la definirea unei interrelații între jucătorii talentați și mediul fotbalului profesionist.

Practic, jucătorii care au manifestat în test cele mai bune rezultate la probele de dribbling sunt aceeași care au devenit jucători profesioniști.

Grație acestor studii putem afirma că în adolescență exercițiile pentru dribbling diferențiază copiii care practică fotbalul de copiii care vor devein fotbaliști profesioniști.

 

3 – Jocuri pentru dribbling

 

GALII CONTRA ROMANILOR

Pentru categoriile de inițiere în fotbal, jocurile sunt cele mai indicate instrumente operative pentru antrenori.

Acestea ajută copiii să emapatizeze cu cerințele, în formă ludică, și cunoștințele lor să fie integrate cu programa didactică.

În jocul “GALLI CONTRA ROMANI”, o armată de războinici numită GALI, caută să invadeze o regiune a Imperiului Roman apărată de un singur supraviețuitor roman.

Acesta din urmă, are dreptul de se deplasa lateral de-a lungul liniei, fără a avea posibilitatea de a avansa sau de a se retrage. Avantajul lui îl reprezintă posibilitatea de a atinge un gal care intenționează să treacă frontiera (linia), transformându-l în aliat. Galli care încearcă să treacă frontiera trebuie să o facă cu mingea la picior.

În încercările următoare fiecare soldat devenit roman trebuie să se unească cu celălalt, ținându-se de mână, apărând frontiera.

Variantele care pot fi introduse în acest joc sunt numeroase:

  • soldatul roman poate să depășească linia, dar doar într-un spațiu delimitat
  • poate fi obligat și el să conducă o minge de-a lungul frontierei
  • atacanții sunt obligați să facă 1-2 fente înainte să treacă frontiera

 

MAIMUȚELE ȘI NUCILE DE COCOS

Două triburi de maimuțe flămânde se ceartă pentru câteva nuci de cocos (mingile). Nu reușesc să se înțeleagă asupra modului cum să le împartă.

De fiecare dată când o nucă de cocos cade din arbore, câte un component din fiecare trib se luptă între ei pentru nuca căzută pe care trebuie să o conducă în propria cămară de alimente.

Maimuțele care concurează între ele sunt desemnate în funcție de zona (1-2-3-4-5) în care cade nuca de cocos (strigată de antrenor).

Pentru a ajunge la propria cămară de alimente, concurenții trebuie să depășească obstacolele prezente pe teren (copetele) și adversarii care-i urmăresc.

Nucile trebuie transportate în cea mai mare viteză în propria cămară (zona țintă = META).

Dacă o maimuțică reușește să ducă mingea în propria cămară, o păstrează. Dacă nu reușește, nuca nu poate fi păstrată.

 

FIRMA DE TRANSPORT

În interiorul unui careu se înfruntă două echipe într-o întrecere contratimp.

Echipa în albastru reprezintă firma care are sarcina de a face un transport.

Având o mare cantitate de materiale de transportat, „furgonetele” încarcă mobilierul (copetele) pentru a-l duce în cealaltă parte a orașului (conducere în formă liberă).

Firma de transport trebuie să fie atentă de-a lungul traseului la “bolovanii” periculoși (echipa roșie care are voie să se rostogolească când trec pe lângă ei), căzuți pe stradă. Și totuși, trebuie să termine transportul într-o perioadă de timp prestabilită.

După 2’30” sarcinile celor două echipe se inversează. Componenții echipei albastre care sunt loviți de bolovani trebuie să staționeze pe acel loc 10 secunde.

Variante:

  • echipa în apărare are voie să se târască în patru labe pentru a-i împiedica pe albaștri să conducă mingea
  • descompuneți și recompuneți diferite figuri geometrice în jurul orașului

 

DUELUL CU PORTARUL

FAZA 1

Jucătorul A pasează către jucătorul B aflat cu spatele la poartă. Acesta trebuie să se întoarcă rapid și să efectueze un 1 V Portar.

În primă fază, portarul poate ataca, dacă vrea, jucătorul B în momentul în care îi este transmisă pasa de către A.

În faza a-2-a este obligat să iasă în întâmpinarea acestuia în momentul în care mingea pleacă din piciorul lui A.

Atacantul trebuie să dribleze portarul pentru a înscrie gol.

FAZA 2

Jucătorul B efectuează un control orientat venind în întâmpinarea mingii din diferite poziții, apoi intră un duel 1 V 1 cu portarul. Jucătorul trebuie să înscrie într-o perioadă de timp stabilită de antrenor.

FAZA 3

În cea de-a-3-a situație, jucătorul B se află la o distanță mai mică decât precedentele, preia orientat și se angajează în 1 V 1 cu portarul. Distanța fiind mai mică, sunt solicitate strategii diverse de dribling.

Variante:

  • Jucătorul care transmite pasa efectuează o rostogolire și pornește în viteză către jucătorul B, obligându-l pe acesta să dribleze portarul și să finalizeze cât mai rapid.

 

DUEL DUBLU 1 V 1

Jucătorul B strigă culoarea portiței făcută din copete (galben și roșu) prin care vrea să primească pasa.

Preia mingea, apoi forțează un duel 1 V 1 cu fundașul în roșu, care este limitat să joace doar în cercul de pe linie.

După acest duel, atacantul intră în duel 1 V Portar înainte de a finaliza.

Variante:

  • fundașul în roșu nu este limitat în intervenții de cerc, el poate juca pe lungimea întregii linii.
  • fundașul în roșu poate interveni într-o anumită suprafață delimitată de antrenor
  • jucătorul A, după ce îi pasează lui B, aleargă încercând să îl ajungă din urmă și să-i ia mingea. Dacă reușește, acțiunea atacantului este anulată.

 

DUEL 1 V 1 ÎN SERIE

Întrecere între două echipe.

Un jucător al echipei în atac (albastru) pleacă în conducerea mingii pentru a efectua un duel 1 V 1 cu apărătorul care apără două portițe.

Pe parcurs, atacanții intră într-un duel 1 V 1 lateral cu un alt fundaș (de exemplu 1 sau 4) care este numit de antrenor. Depășindu-l pe acesta ajunge la duelul 1 V 1 la două portițe.

După finalizarea acțiunii, fundașul care a atacat lateral trece în locul celui care a apărat portițele.

După 2 minute de joc cele două echipe inversează rolurile.

Câștigă echipa care înscrie mai multe goluri.

Variante:

  • se stabilește un timp maxim de a se finaliza la cele două portițe
  • acțiunile de atac se execută doar cu piciorul stâng sau doar cu piciorul drept
  • obligația de a efectua o fentă specifică situației (vezi materialele anterioare)
  • diminuarea lărgimii culoarului de atac

 

1 V 1 PENTRU ȘUT LA POARTĂ

Copiii sunt împărțiți în două echipe egale. Fiecărei echipe i se atribuie o literă.

Pe rând, într-un spațiu delimitat cu copete, se efectuează exerciții pentru dominarea mingii și fente, în manieră analitică.

Antrenorul strigă o literă. Imediat, jucătorii echipei strigate ies din careu angajându-se într-un duel 1 V 1 cu fundașii celeilalte echipe, poziționați pe o linie și având limitate mișcările de un cerc și neavând dreptul să utilizeze picioarele pentru a opri adversarul.

Se acordă 1 punct jucătorului care depășește în viteză fundașul și trimite mingea în poartă.

După 2 minute de joc cele două echipe inversează rolurile.

Variante:

  • fundașul își poate folosi mâinile și picioarele
  • fundașul se poate mișca liber de-a lungul liniei
  • porțile sunt apărate de portari

 

1 V 1 CU DRIBLING PENTRU CENTRARE

Jucătorul A îi pasează lui B și îl atacă după ce a efectuat o sarcină motorie (de exemplu „roata țiganului”.

B are sarcina de a centra pentru C (jucătorul roșu din fața careului), care apare frontal la finalizare.

După ce finalizează, jucătorul C devine fundaș semiactiv în duel 1 V 1 cu jucătorul D.

Jucătorul D are sarcina de a a-l depăși în dribling pe C pentru a-i centra lui B, care finalizează.

Variante:

  • exercițiul se inversează, executându-se și pe cealaltă parte a terenului
  • jucătorul A nu mai execută nicio sarcină motorie după ce îi pasează lui B reducând astfel timpul de intervenție
  • jucătorul C devine activ

 

DUELUL 2 V 2

În “colivie” se joacă 1 V 1 la jumătatea terenului, jucătorii având un rol prestabilit în cele două jumătăți de teren, didactic interpretată ca fiind una defensivă și una ofensivă.

Fundașul, pentru a anula acțiunea atacantului trebuie să treacă mingea în cealaltă jumătate și să îi paseze colegului.

În această exersare modulând timpii de pauză și efort se poate acționa asupra pregătirii fizice specifice.

În numărul următor vom analiza “Jocuri de gândire”!

 

[/ihc-hide-content]

(VA CONTINUA)

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.