Dezvoltarea traseelor ofensive cu ajutorul jocurilor sub presiune

Autor: MASSIMO LUCCHESI

 

Îmbunătățirea organizării jocului, intensității și agresivității cu ajutorul exercițiilor neurotactice

În trecut, antrenarea fazei ofensive, în particular a traseelor ofensive, se făcea exclusiv prin intermediul „partidelor-umbră”, adică 11 V 0/ portar, 10 V 0/portar. Acest tip de exerciții aveau avantajul că se repetau în mod constant mișcările pe care echipa le dorea începând din faza inițială până la cea de prefinalizare.

Și în zilele actuale, acest tip de exerciții se regăsesc în ședințele de antrenament ale echipelor profesioniste sau amatoare.

 Exemplu de traseu ofensiv 11 V 0

Să reținem că acest mijloc viabil pentru a reantrena din când în când aspectele ofensive: jucătorii, neavând nici un obstacol în față, își pot concentra atenția asupra aspectelor importante cum ar fi, mișcările coordonate, calitatea paselor și timpilor de joc.

Lipsa trăirilor „situaționale“, adică a simulării jocului real (lipsa adversarilor, a publicului, a mizei), oferă însă monotonie; iată motivul pentru care nu trebuie abuzat de acest tip de exerciții dacă vrem să menținem atenția asupra importanței calității globale a acestuia.

Odată asimilate principiile și mișcările coordonate în faza ofensivă e posibil a substitui, sau mai corect, a asocia, propuneri didactice și exerciții „situaționale“ caracterizate de un context similar celui din partida oficială, cu siguranță mai atractiv pentru jucători.

Vă propun în continuare patru exerciții interesante.

Primele două exerciții sunt exerciții specifice în care se lucrează cu jucătorii așezați pe posturi în funcție de obiectivele ofensive și defensive ale fiecărui compartiment.

Al-2-lea tip de exerciții e conceput pentru antrenarea traseelor offensive în prezența adversarilor activi și deci, într-o situație de dificultate majoră în comparație cu cea 11 V 0.

Una din cele mai importante limitări ale „partidelor-umbră” o reprezintă absența adversarilor, de aceea nu putem antrena echipa pentru a ”deschide” jocul sau a pregăti finalizarea conform jocului oficial.

Exersarea finală este utilă pentru a focaliza atenția jucătorului și a echipei asupra conceptului de pregatire și penetrare, subfaze ale fazei ofensive.

EXERCIȚIUL 1 – construcție Vs finalizare per compartimente

Exercițiul se efectuează într-o jumătate de teren și are, în faza ofensivă, dublul scop de a antrena alternativ fluxurile de joc, începând cu poziția inițială și terminând cu subfaza de penetrare.

Compartimentul defensiv și cel median (roșu) sunt așezate în poziție inițială, ajutați de portar și mijlocașul central jolly au ca obiectiv mentinerea posesiei printr-o circulație a mingii sub diferite forme geometrice.

Sunt excluși din context 3 atacanți care, ipotetic, țin blocați 4 fundași adverși la mijlocul terenului (fig.1a).

 Figura 1.a

Cei 6 adversari (galben), mijlocași și atacanți, încearcă să întrerupă liniile de pasă a jucătorilor în roșu.

Obiectivul exercițiului pentru cei 8 jucători (roșii + portar + jolly) este acela de a menține posesia șia ajunge la un număr de pase prestabilit de către antrenor.

Cei 6 adversari trebuie să facă pressing și să recupereze balonul.

Când acest lucru se produce (mingea este recuperată de cei 6), exercițiul se transformă: jolly trece de la o echipă la cea format din mijlocași și atacanți și se face un joc de posesie 7 V 6.

În fig. 1b este prezentat ipotetic compartimentul median și cel de atac al unei echipe care joacă în sistem 1-3-4-1-2 (galben), care trebuie să depășească un bloc defensiv compus din 6 elemente (roșii).

 Figura 1.b

Varianta 1

Se postează trei portițe de 1m pe linia mediană a terenului. Se acordă 1 punct dacă componenții echipei care se apără reușesc să trimită mingea prin ele sau dacă reușesc sa treacă cu mingea la picior, în conducere, linia mediană.

Varianta 2

Odată recuperată mingea de jucătorii compartimentelor median și ofensiv, se pleacă într-o „acțiune – umbră”, unicul adversar activ fiind  portarul (11 V Portar).

EXERCIȚIUL 2 – construcție Vs finalizare per echipă

Propunerea prezentă este srâns legată de precedenta. În acest caz participă 17 jucători, inclusive portarul, în loc de 14.

Echipa în roșu (fig. 2a), ajutată de doi jolly aflați în poziții de referință avansate, are ca obiectiv menținerea posesiei mingii împotriva a 6 adversari (galben), atacanți și mijlocași.

Figura 2.a

Dacă echipa în galben recuperează mingea (fig. 2b), cei doi jolly devin jucători de bandă (extreme, mijlocași sau fundași laterali) și se joacă 8 jucători de atac (compartimentul median + cel ofensiv) contra 8 jucători defensivi (compartiment defensiv + compartiment median).

Figura 2.b

Exercițiul se desfășoară cu limită de timp pentru a stimula, în prima fază, presingul din partea atacanților și mijlocașilor. Câștigă echipa care marchează mai multe goluri sau reușesc mai multe finalizări.

Variantă

În prima fază, jucătorii care au posesia, au un număr limitat de atingeri.

În figuri sunt reprezentate compartimentele a două echipe care joacă în sistemul       1-4-3-1-2.

(va continua)

[/ihc-hide-content]

 

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.