Continuare a materialului Elemente tehnice ale portarului
A. ELEMENTE TEHNICE EXECUTATE FARA MINGE
2. Plasamentul
Plasamentul pare a fi in primul rind o calitate psihica si tactica a portarului. El este unul dintre simturile specifice ale acestui post. Dar intrucit are la baza citeva reguli de efectuare il consideram ca element al tehnicii de aparare a portii. Aceste reguli sint:
– plasamentul in plan lateral, are loc in functie de pozitia jucatorului cu mingea. Portarul se plaseaza, intre acest jucator cu mingea si poarta proprie, pe linia imaginara ce uneste cele doua obiective. In termeni geometrici aceasta linie reprezinta bisectoarea unghiului format de minge cu cei doi stilpi ai portii.
– plasamentul vertical, se face tot in raport cu mingea si anume cu distanta fata de poarta a jucatorului cu mingea si, in acelasi timp, in raport cu pozitia fata de poarta a aceluiasi jucator cu mingea. Astfel ca plasamentul portarului este in primul rind pe linia bisectoare si in al doilea rind unul de micsorare a unghiului in plan frontal. Aceasta micsorare a unghiului se face prin iesire din poarta spre minge, la o distanta pe care portarul o apreciaza subiectiv, ca fiind cea mai favorabila pentru interventia sa. Cu cit iesirea este mai mare, deci cu cit portarul se apropie mai mult de minge, cu atit unghiul de sut al atacantului scade, crescind in schimb aria de interventie a portarului. In acest caz insa, creste sansa atacantului de a trage peste portar, in poarta.
Plasamentul portarului in raport cu linia portii, iesirea de micsorare a unghiului, sau apararea pe linie, sint deci, conditionate de aceste legi geometrice, dar depind in plan subiectiv de obisnuinta portarului, de talia si detenta sa, de alti factori variabili.
Plasamentul corect si eficace are la baza unele calitati psihotactice, dintre care esentiala este anticiparea actiunii adversarului, calitatea care-i permite portarului sa ia in devans o pozitie avantajoasa de interventie. In al doilea rind si foarte important este cunoasterea tehnici de joc a atacantilor adversi, a particularitatilor pe care le au, prin aceasta de fapt tot o anticipare a executiilor lor menita sa-i faciliteze un plasament eficace.
Erori tipice:
– plasamentul lateral cu descoperirea unei parti si acoperirea exagerata a celeilalte
– micsorarea unghiului prin iesirea inoportuna, care-i ofera atacantului alternativa lovirii “peste”
– raminerea pe linia portii, atunci cind s-ar impune iesirea
ION V IONESCU