Tactica ii confera scop actului tehnic fiind dependenta de calitatea acestuia (1)

aTactica si tehnica sint doi factori de joc cu un continut in mare parte comun, care ii fac greu separabili chiar si teoretic. Mijloacele lor au o totala interdependenta si formeaza structuri unitare, dar si diferite in acelasi timp.

Actiunile de joc apar concomitent tehnice si tactice, cu o anumita accentuare a unuia sau altuia dintre cele doua elemente. Factorii omogeni, prin interdependenta de manifestare, prin sustinere si stimulare reciproca, ei sint totodata diferiti prin structura si continutul psihologic, prin elementele componente, prin modul in care servesc scopul jocului.

Tactica, dupa cum s-a mai aratat, reprezinta un proces intelectual, gindire orientata spre solutionarea problemelor de joc, in timp ce tehnica si mijloacele ei – lovirea mingii cu piciorul, cu capul, preluarea, driblingul, deposedarea, conducerea – reprezinta deprinderi motrice specifice fotbalului.

Numai intelegerea entitatii distincte a tacticii si tehnicii poate permite intelegerea lor unitara si conduce la interpretari metodologice cu influente selective si globale asupra lor.

Relatia dintre tactica si tehnica se manifesta si pe alte planuri.

Tactica este in primul rind aceea care ii confera scop actului tehnic, constinduindu-se ca parte integranta a acestuia. Elementele tehnice in cadrul jocului, in oricare faza oricit de simpla a acestuia, se realizeaza fie in vederea protejarii portii proprii si recuperarii mingii, fie in vederea construirii atacurilor si finalizarii.

Actiuni de joc neutre nu pot exista, astfel ca orice actiune tehnica este in acelasi timp si tactica. Actul tactic este cuprins in structura psihomotoie a actului tehnic.

Numai in afara jocului, in antrenament, deprinderile tehnice exersate analitic si individual, in scopul automatizarii lor, pot fi lipsite de orientare tactica.

Tacticizarea tehnicii are drept consecinta dezvoltarea acesteia din urma. Deprinderile tehnice, fiind chemate sa rezolve tot mai complexele si dificilele sarcini tactice care caracterizeaza fotbalul actual, sufera transformari si adaptari menite sa le faca eficiente.

Astfel ca, de pilda, in conditiile marcajului om la om, a crizei de timp, a aglomerarii in spatiul de finalizare, biomecanica lovirii mingii in trasul la poarta s-a adaptat conditiilor impuse de tactica, marindu-si in primul rind viteza de executie, reducindu-si amplitudinea pendularii inapoi a piciorului, realizindu-se intr-o disputa agresiva cu adversarul.