Antrenarea tehnicii și a relației dintre jucători utilizând rombul: exemple de exerciții analitice

      de Fausto Garcea     

                                                                                                       Lecțiile Allenatore.net

Cum să antrenezi abilitățile tehnice într-un cadru tactic și să promovezi înțelegerea jocului

Forma geometrică romb este o structură funcțională pentru menținerea posesiei mingii.

Bazându-se pe prezența unui jucător “sprijin”(punct de referință retras), a doi jucători “suport” și a unui vârf (punct de referință avansat), se pot realiza diverse dezvoltări ale jocului în faza ofensivă.

Crearea de romburi dinamice în diferite părți ale terenului în timpul jocului de construcție, permite ca deținătorul de minge să aibă la dispoziție numeroase culoare de pasare. În plus, rotațiile și schimbările de poziție ale jucătorilor permit reconstituirea structurii cu diferiți „actori”.

Acest articol prezintă sugestii utile pentru îmbunătățirea abilităților jucătorilor în cadrul formei de romb.

Forma de romb este considerată optimă ca structură funcțională pentru menținerea posesiei mingii și găsirea unor culoare eficiente de pasă.

Inițial, este important să ne amintim că structura rombului (sau diamantului) include un “sprijin”, doi jucători “suport”  și un punct de referință avansat, vârf.

Acest lucru permite o varietate de dezvoltări ale jocului în cadrul acesteia; în plus, structura permite efectuarea paselor în diagonală, mai degrabă decât orizontal sau perpendicular.

În cadrul figurii sunt posibile rotații și schimbări de poziție, cu scopul de a recrea structura inițială cu diferiți jucători. Așa cum am menționat, avantajul de a avea întotdeauna sprijin și un punct central disponibil permite jucătorului aflat în posesie să transmită cea mai funcțională pasă și, în consecință, jucătorului care primește să aibă diferite opțiuni de joc în funcție de situație.

După cum este bine cunoscut, rombul chintesențial este format dintr-un punct central (fundași centrali sau mijlocași la închidere), mijlocași interni și un mijlocaș ofensiv; dar este important de subliniat că scopul ar trebui să fie întotdeauna crearea unei structuri similare în fiecare zonă a terenului, datorită demarcării jucătorilor în zona mingii.

În prima imagine (o situație foarte simplificată), puteți vedea cum jucătorul nr. 5 are opțiunea de a pasa mingea (o pasă de susținere) jucătorului mijlocaș intern nr. 10, al cărui adversar, nr. 14, a ieșit în presiune.

Jucătorul intern nr. 10 va avea, la rândul său, timp și spațiu pentru a transmite o altă pasă unui coechipier care se află, de asemenea, într-un alt romb, care, la rândul său, s-a format datorită mișcării altor jucători (figura 1).

Fig 1

În situația ilustrată în figura 2, putem observa cum adversarul albastru nr. 13 a ieșit să pună presiune preventivă asupra interiorului roșu nr. 10, oferindu-i posesorului oportunitatea de a juca direct pe colțul liber de sus.

Fig.2

Este clar că atitudinea receptorului variază în funcție de prezența sau absența unui adversar.

În Figura 3, vedem cum jucătorul 5 din vârful inferior îi pasează mingea jucătorului 9 din vârful superior, care, marcat din spate de adversar, transmite dintr-o atingere jucătorului 10, care vine la susținere. Jucătorul 10, la rândul său, pasează jucătorului 12 intern, care s-a eliberat în față, devenind el însuși jucătorul punct de referință avansat.

Este clar că inițial 5 ar fi putut conduce mingea pentru a „atrage” adversarul care presa, iar apoi să paseze coechipierului său; dar acest exemplu a fost folosit intenționat pentru a demonstra că, în cadrul structurii, jucătorul, pe lângă faptul că știe cum să aleagă un coechipier potențial liber, trebuie să înțeleagă și tipul de demarcare și tipul de joc ce trebuie făcut în funcție de prezența sau absența unui adversar.

Fig.3

Așa cum s-a menționat, în interiorul rombului se pot efectua rotații pentru a facilita manevra, jucătorii schimbându-și pozițiile pentru a elibera spațiu de joc.

De exemplu, într-o construcție pe zona laterală, punctul de referință retras (jos), dacă este marcat, s-ar putea deplasa în sus pentru a înlocui punctul de referință avansat (înalt), jucătorul inter opus ar putea lua locul punctului de referință jos, iar punctul de referință înalt ar putea ocupa spațiul lăsat liber de jucătorul intern (figura 4).

Aceasta este evident doar una dintre numeroasele rotații posibile, care, dacă sunt executate la momentul potrivit, pot fi foarte eficiente.

Fig.4

Figura 5 prezintă rotația mijlocașilor, fiecare alunecând în locul celuilalt în sens invers acelor de ceasornic.

Pentru a fi eficiente, aceste rotații trebuie efectuate cu sincronizarea potrivită și la timp între jucători, astfel încât să se recreeze la fiecare mișcare a mingii structura predefinită, cu jucători poziționați în poziții diferite.

Fig.5

După ce am subliniat importanța structurii în formă de romb, este clar cum efectuarea exercițiilor și a antrenamentelor folosind această formă poate fi foarte constructivă.

Cele ce urmează vor prezenta sugestii utile pentru îmbunătățirea abilităților jucătorilor în cadrul structurii în formă de romb.

Exercițiul 1

Într-un teren de joc de 15 x 15 metri, jucătorii stau la colțuri și joacă mingea într-un mod „dă și pleacă”, conform următoarei secvențe:

Jucătorul A pasează mingea către C, C pasează către D, D pasează către B, iar B pasează către A.

Evident, numărul de jucători și mingi în joc poate fi dublat (pentru a asigura traficul și sincronizarea).

Acesta este doar un exemplu; se pot face variații ale acestei secvențe prin schimbarea jucătorului căruia i se pasează mingea.

 

Exercițiul 2

Într-un teren de joc de 15 x 15 metri, patru jucători sunt poziționați în colțuri.

A efectuează un schimb cu B (unu-doi) și îi pasează lui C, ocupându-i locul.

C efectuează același exercițiu cu D și ia locul lui A.

La pauză, B și D schimbă rolurile cu A și C.

Evident, numărul de jucători și mingi în joc poate fi dublat (mai bine, astfel încât să existe „trafic” și sincronizare).

Chiar și în acest caz, progresia poate varia în funcție de aceeași dinamică a exercițiului.

 

Exercițiul 3

Acest exercițiu are loc într-un pătrat de 20 de metri cu un alt pătrat de 15 metri în interior.

Jucătorii „albaștri” pasează mingea de-a lungul laturilor, stând în colțurile pătratului și efectuând  control orientat urmat de pasă.

Dacă primitorul balonului este presat pasiv de un jucător „roșu”, îi pasează mingea jucătorului de la care a primit mingea, care se apropie să-l susțină. Se dezvoltă o acțiune de tip „dai și pleci” cu acesta din urmă, deplasându-se în consecință pentru a menține formația în romb.

 

Exercițiul 4

Exercițiul are loc într-un pătrat de 20 de metri având un alt pătrat de 15 metri în interior. Patru jucători sunt poziționați de-a lungul laturilor pătratului exterior, care trebuie să mențină posesia mingii cu asistența unui mijlocaș poziționat în interiorul celui de-al doilea pătrat. Patru fundași activi sunt poziționați de-a lungul laturilor pătratului interior.

VARIAȚIE: Doi mijlocași sunt poziționați în interiorul celui de-al doilea pătrat.