Autor: CIPRIAN URICAN
Considerații asupra jocului ROMÂNIA U21 – OLANDA (ȚĂRILE DE JOS)
Scriam într-un articol anterior că Federația Română de Fotbal a luat o hotărâre decisivă pentru dezvoltarea fotbalului românesc obligând cluburile să folosească, în toate eșaloanele, un anumit număr de jucători tineri.
După câțiva ani rezultatele se văd! Cel puțin la nivel de echipe naționale seniori și tineret, ne apropiem de cerințele fotbalului modern.
Aici se adaugă și numirea antrenorilor, Mirel Rădoi și Adrian Mutu, foști jucători de prestigiu ai României dar, mai important, antrenori la început de drum în căutarea excelenței!
Îi cunosc pe amândoi și vă pot asigura că în acest moment, chiar dacă profilul lor provine din meseria de jucător de fotbal, perspectiva pe care o au este cea a antrenorului de fotbal! Își integrează cunoștințele, abilitățile și competențele în munca și puterea colectivă! Fac diferența dintre jucătorul de fotal, care își urmărește interesele proprii, și antrenorul unei echipe, care știe că rezultatele sunt obținute prin efort colectiv!
În acest articol însă vreau să analizăm care sunt schimbările de paradigmă, elementele și atributele observate în jocul echipei de tineret, atribute specifice fotbalului de înalt nivel.
Nu fac referință la rezultat (deși, în fotbal, din păcate, acesta primează!).
Tradițional, olandezii plecau cu prima șansă.
Adi Mutu și stafful său au luat în considerare toate punctele forte și cele precare ale adversarilor noștri răspunzând cu o strategie de joc bazată pe calitățile jucătorilor români selecționați. Analiza și evaluarea realistă a adversarilor a condus la un răspuns foarte bun din partea jucătorilor noștri, ținând cont de ceea ce am văzut pe parcursul jocului.
Selecționerul U 21 – Adrian Mutu (captură TVR)
Ceea ce ne conduce la
CONCLUZIA 1:
Analiza adversarului din partea staffului tehnic și selecția propriilor jucători: +++
După cum bine ați observat, sistemul de joc afișat pe micile ecrane de către producătorii televiziunii care a transmis partida nu a corespuns cu cel dispus în teren de Mutu.
Acesta a folosit un modul modern, 1-4-3-2-1, transpus în teren impecabil de către tinerii noștri tricolori.
!-4-3-2-1 este o extensie a sistemului 1-4-3-3 cu decisiva diferență că jucătorii din atac, extremele din acest ultim sistem, sunt poziționate în interior. Natural, se schimbă și sarcinile și funcțiile acestora.
În faza ofensivă au rolul de a susține vârful de atac, iar în faza defensivă trebuie să închidă zona centrală pe toată lungimea terenului. Evident că și rolul celor doi interi la mijlocul terenului se modifică, când nu avem mingea ei trebuie să blocheze zonele externe.
Per ansamblu, dacă este corect aplicat de o echipă disciplinată, modulul 4-3-2-1 limitează opțiunile de atac ale adversarului, în special pe zona centrală, unde opune permanent 3 jucători dispuși în triunghi, fie cu vârful în jos, fie în sus. Creează densitate mare și este primul pas în declanșarea contraatacului dacă se recuperează mingea (tocmai pentru că sunt mulți jucători suport în rețea!).
CONCLUZIA 2:
Aplicarea extrem de organizată și disciplinată a unui sistem de joc modern, pretențions, curajos!
În ciuda posesiei superioare a olandezilor, de așteptat de altfel, ei au inventat fotbalul total, aceștia nu și-au creat multe ocazii clare de gol. Chiar dacă au pasat prelungit nu putem spune că au dominat partida. Finalul primei reprize le-a aparținut lor, finalul celei de a-2-a nouă. Însă noi am avut ocaziile mari! Dominarea lor pozițională a fost acceptată de Mutu tocmai pentru că a pregătit tranziția noastră pozitivă foarte bine, generând atacuri tăioase si, cum spuneam, ocazii mari de gol.
Statistica Digisport (captură DIGI TV)
Faza noastră defensivă nu a fost una precipitată, ci minuțios pregătită.
Sistem defensiv pozițional – forma de M sau W a celor 5 mijlocași (captură TVR)
Permanent distanțe mici între compartimente, acoperirea spațiilor atât între linii cât și între jucătorii aceluiași compartiment (lungime și amplitudine), mobilitate și translație rapidă în funcție de circulația adversarului, avansare rapidă cu tot blocul funcțional când adversarii întorceau mingea spre propria poartă.
Apărare pozițională zonă laterală (captură TVR)
Secvențele se repetau în aceeași cadență:
Pierderea mingii presiune repliere aglomerare 11 jucători sub linia mingii!
În plus presing și presiune permanentă din partea tuturor jucătorilor noștri.
Presing România în zonă laterală – jumătatea adversă (captură TVR)
De altfel, acesta este un alt atribut pe care l-am remarcat: n-am văzut statisca kilometrilor / echipă, dar sunt convins că avem un procent ridicat al alergării high-intensity, sprinturilor, ruperilor de ritm. Dacă la forță și talie olandezii, natural, ne-au dominat, în ceea ce privește alergarea de calitate, mă îndoiesc!
Blocarea construcției de la portar a olandezilor (captură TVR)
Golul marcat de batavi din corner a fost înscris de un jucător de aproape 1,90m, așa cum spuneam, talia adversarilor fiindu-ne superioară. Poate tocmai din acest motiv ne-am apărat om la om la cornerele lor.
CONCLUZIA 3:
Organizare defensivă impecabilă, efort de calitate și la timpul potrivit, disciplină maximă la nivelul fiecărui jucător, repliere și reorganizare foarte rapide după pierderea mingii indiferent de zona unde s-a produs aceasta! Căștigarea duelurilor individuale – esențial!
Încă din antichitate, noi, românii, ne-am considerat jucători TEHNICI!
Însă fotbalul mondial s-a dezvoltat atât de mult și rapid în ceea ce privește aplicarea concretă a procedeelor tehnice în procesul de joc, încât noi am rămas în urmă. Poate noi suntem tehnici, dar pentriu jocuri cu ritm și intensitate scăzute. Noile generații de antrenori au înțeles că tehnica trebuie antrenată cu un scop și în condiții de criză a spațiului și timpului.
(P.S. – asta este o altă discuție, încă antrenorii de copii preferă să le dea ture acestora în loc să lucreze cu mingea!)
Referitor la faza de posesie a tinerilor tricolori mi-au plăcut increderea (self-confidence) și curajul acestora de a dribla, proteja, pasa rapid mingea. Prin jocul dintr-o atingere expus deseori, am reușit să efectuăm o tranziție pozitivă rapidă care a generat pericol pentru poarta olandezilor. Am identificat corect rezolvările diferitelor contexte apărute în joc, în criză de timp și spațiu.
Invadarea jumătății adverse (captură TVR)
Repriza a-2-a ne-a aparținut pentru că am fost inteligenți, am încercat să pasăm repede pentru a surprinde adversarul sus, preocupat cu posesia. Jucătorii noștri au driblat (chiar dacă au pierdut deseori mingea, nu asta era important, ci să transmitem că putem conduce jocul!), au centrat, au combinat și au șutat la poartă. Am fost potențial periculoși permanent și asta au simțit și olandezii!
Corner România (captură TVR)
Ceea ce se traduce prin:
CONCLUZIA 4:
Atitudinea de echipă stăpână și încrezătoare în propriile calități, observată încă din campania trecută, se observă concret prin etalarea unei tehnici de joc optim aplicată în situațiile concrete apărute din partea fiecărui jucător. Calitate esențială a fotbalului de nivel înalt!
De obicei nu fac remarcări individuale, însă de această dată m-a încântat jocul lui Ganea ca atacant central.
Efort continuu, permanent disturbând fundașii adverși, retrăgându-se pentru a fi aproape de interi în faza de non posesie, blocând urcările fundașilor centrali adverși cu mingea la picior pe ambele părți, sprintând către careul advers pentru a concretiza acțiunea de atac.
Cam astea ar fi aspectele remarcate de mine în ceea ce privește fotbalul oferit de noi, românii în comparație cu cel propus de englezi, spanioli, germani sau italieni.
Articolul nu a avut scopul de a lăuda antrenorii loturilor naționale (mari și de tineret) deși, atât ei cât și colegii din generația lor merită, ci de a remarca calea corectă spre care ne îndreptăm din punct de vedere fotbalistic.
Aștept cu încredere să văd deseară în partida contra Ungariei că aceste atribute pe care le-am enumerat mai sus ne-au intrat în ADN.
SUCCES AMBELOR NAȚIONALE!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.