IEȘIREA “Lavolpiana”: CE ESTE, CUM ȘI CÂND SE PRODUCE? – analiză tactică

Dimiean Eduard

A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Titu Maiorescu din București        

Deține Certificat Analiză Tactică de Fotbal obținut la Barcelona                                                                

 

 

Atrage presiunea adversă pentru a elibera coechiperii avansați

Pressing-ul ofensiv este o armă utilizată în fotbalul modern pentru a recupera cât mai avansat balonul în terenul advers. Totodată se utilizează pentru a forța adversarul să recurgă la mingii lungi, fără receptor concret, pentru a bloca construcția joasă și elaborată.

O soluție pentru a ieși controlat din pressing-ul advers este “Salida Lavolpiana” care poartă numele inventatorului său antrenorul argentinian Ricardo La Volpe. Acest concept tactic necesită o deosebită atenție pentru a depăși liniile de presiune înalte găsind spațiul liber în spatele acestora și automat coechipierul aflat în avantaj pozițional.

Pentru început vom analiza pas cu pas conexiunile tactice necesare pentru a disloca blocul înalt advers și traseele utilizate de naționala Mexicului în partida contra Algeriei, reprezentativa americană fiind un etalon în acest sens.

• Mijlocașul defensiv coboară între cei doi fundași centrali care deschid în amplitudine.
• Fundașii laterali avansează.

• Pase de continuitate – atrag adversarul în presiune, creează spații în zonă avansată.

• Pasă de siguranță la portar + mijlocașii coboară pentru a oferi suport.
• Adversarii direcți mențin marcajul strâns – automat sunt atrași în adâncime.

• Portarul este angrenat în jocul de pase – atacanții dezvoltă pressing-ul
• Superioritate numerică 4v3 în zona de construcție joasă.

• Combinație rapidă portar → mijlocaș → fundaș central. Dezavantajul pozițional al mijlocașului este suplinit prin secvența către cel de-al 3-lea jucător (fundașul central).
• Pressing-ul advers înalt este concentrat în lateral.

• Pasă de siguranță la portar, se dislocă adversarul.
• Blocul advers este suficient de avansat pentru a se obține spațiile necesare coechiperilor avansați.
• Se inițiază secvența de pase spre mijlocașul de creație – cel de-al 3-lea jucător.

• Spațiul liber deschis în spatele blocului de presiune advers.
• Pasa de la portar, (progresie), găsește atacantul care vine “în contră” la primire și deviază către cel de-al 3-lea jucător.

• Mijlocașul ofensiv dispune de timp și spațiu, profil corporal orientat spre poarta adversă (avantaj pozițional).
• Posibilitate de a declanșa atacul rapid + superioritate numerică

Este important ca jucătorii să nu staționeze în zonele ofensive, trebuie să ajungă la momentul oportun în ele, atunci când jocul accelerează. Se poate observa cum fundașii laterali ajung să compună primul val al atacului, imediat după ieșirea din presiune, opțiuni atât de prefinalizare cât și de finalizare.

*Harta paselor și sistemul de joc folosit de Mexic în partida cu Algeria. Include pasele totale, de progresie și direcția acestora. Se indică separat cele efectuate de portar, mijlocaș defensiv, fundași centrali.

 

Principii fundamentale pentru a ieși din pressing-ul advers folosind ieșirea Lavolpiana folosind o linie defensivă formată din 3 sau 4 jucători.

 

În continuare vom analiza cum se evită pressing-ul advers prin ieșirea Lavolpiana atunci când echipa proprie înfruntă o formație care utilizează pressing-ul ofensiv într-un sistem cu 2 atacanți.

Lavolpiana cu 3 fundași centrali

– Superioritate numerică imediată 3v2.

– Ieșirea se organizează în lateral, se caută superioritate 2v1 împotriva atacantului central din zonă.

 

Soluții tactice în funcție de reacția adversarului

1. Extrema adversă presează posesorul

– Fundașul central menține în câmpul vizual, (zona luce), extrema adversă.

– Reacționeză la stimulul vizual, adoptă o poziție retrasă.

– Lateralul oferă suport de progresie în exterior.

2.  Extrema rămâne în poziție intermediară

– Mijlocașul defensiv oferă suport de progresie, deschide opțiunea de pasă.

– Lateralul poate deveni cel de-al 3-lea om (avantaj pozițional în raport cu extrema adversă).

 

3. Atacanții adverși blochează culoarele de pasă.

– Se schimbă direcția atacului prin pase de continuitate.

– Se poate obține superioritate 2v1 în partea opusă.

 

Lavolpiana cu linie defensivă formată din 4 jucători

– Fundașii centrali deschid în amplitudine

– Mijlocașul defensiv se inserează în lateralul fundașilor sau între ei.

– Fundașii laterali avansează.

*Atunci când se folosește sistemul 4-2-3-1 este important ca mijlocașul ofensiv să coboare înspre mijlocul terenului, (zona de creație), pentru a oferi suport venind astfel în sprijinul coechipierilor din zona inferioară.

 

Roluri funcționale în ieșirea Lavolpiana

Pentru a interpreta corect ieșirea Lavolpiana este necesar ca jucătorii să înțeleagă rolurile funcționale astfel încât poziționarea pe teren să nu blocheze traseul balonului. Pentru a atrage adversarul într-un pressing avansat este nevoie de fluiditate în interiorul sistemului de joc, execuții precise și înțelegerea corectă a fazelor în sine.

– Lateralii avansează, eliberează spațiul pentru mișcarea de deschidere în amplitudine a fundașilor centrali.

– Atrag adversarul direct în zona mediană, nu permit plasamentul acestuia în zone intermediare.

– Mijlocașul defensiv observă marcajul strâns al atacanților adverși, se inserează în spațiul liber oferit de fundașii centrali (zona de libero).

– Se favorizeză superioritate numerică în zona de construcție – (faza de inițierea a jocului)

– Circulația balonului în amplitudine prin pase de continuitate deschide intervalele din liniile adverse.

– Spații de inserare pentru jucătorii aflați în linia superioară.

– Lateralii se plasează în amplitudine, fixează adversarul. Preiau funcția de “Fijador” – termen provenit din vocabularul tactic spaniol.

– Apar situațiile de 1v1 în coridoarele interioare, favorizează avantajul calitativ al mijlocașilor de creație. Posibilitate de a efectua secvență de pase spre cel de-al 3-lea jucător aflat în profunzime.

– Jucătorii plasați pe diferite axe astfel se crează o structură care ocupă eficient spațiul de joc.

– Apar triunghiuri care facilitează culoarele de pasă.

Schimbarea direcției de joc prin intermediul ieșirii Lavolpiana

Un atu pe care ieșirea Lavolpiana îl oferă este schimbarea direcției de joc, (zonă activă/ zonă pasivă), astfel încât atacul poate beneficia de avantaj. Deasemenea mecanismul prin care blocul defensiv advers este atras favorizează pasele penetrante care nu doar că aduc progresie în faza respectivă, depășesc linia de mijloc care manifestă un comportament de izolare a adversarilor propulsând echipa direct în faza de finalizare.

Este posibil ca echipa pressing-ul advers să se concentreze pe a bloca inserarea mijlocașului defensiv între fundașii centrali, rolul portarului fiind esențial în acest caz.

Timing, precizie și viziune pentru a dezvolta dinamica fazelor

În următorul exemplu se observă cum echipa Lanus folosește ieșirea Lavolpiana pentru a dezvolta dinamica fazei în cele 3 categorii fundamentale Inițierea jocului→Dispunere Pozițională→Finalizare. Totodată adversarii manifestă în concordanță comportamente de presiune, izolare a progresiei și protecția zonei de finalizare.

Inițierea jocului

– Lanus (albastru) retrage mijlocașul defensiv între fundașii centrali care deschid în amplitudine.

– Se observă cum adversarii de la Zulia manifestă un comportament de presiune cu atacanții plasați în zone intermediare pentru a bloca eventualul receptor.

– În zona avansată se observă mijlocașul interior aflat în dezavantaj pozițional fiind strâns menținut în marcaj de adversarul direct.

– Pasă repetată între portar și pivot care are ca scop să atragă presiunea pentru a elibera coechipierul avansat.

– Adversarul care iese în presiune își modifică comportamentul și automat mijlocașul interior al celor de la Lanus devine jucătorul liber.

Dispunere pozițională

– Secvența de pase spre cel de-al 3-lea jucător (portar→mijlocaș interior→mijlocaș defensiv).

– Nu se folosește ieșirea prin intermediul lateralului tocmai pentru a evita zona activă de presiune creată de jucătorii celor de la Zulia.

– Jucătorul care intră în posesia balonului dispune de timp și spațiu având avantaj pozițional, câmp vizual orientat spre poarta adversă.

Finalizare

– Pasă penetrantă care depășește linia mediană adversă.

– Jucătorul care primește intră în zona de finalizare cu timp și spațiu la dispoziție, având multiple opțiuni atât ca prefinalizator pentru pasă decisivă în urma unei demarcări de ruptură, sau ca finalizator. Beneficiază de multiple avantaje – pozițional, dinamic, calitativ.