Atacul asupra defensivei formate din 3 fundasi (4)

B. Atacul asupra defensivei de 3 cu trei atacanti

Este posibil sa atacam defensiva compusa din 3 jucatori cu trei atacanti dispusi “larg” sau cu trei virfuri “strinse”. In cazul ca avem la dispozitie asezarea clasica, cu doua aripi si un virf impins solutiile sint:

  • 1 v 1 – aripa contra fundas lateral (vezi fig.8)
  • Combinatie aripa – virf – aripa (vezi fig.9)
  • Demarcare in profunzime a atacantului central (vezi fig.10)

Atacul-asupra-defensivei-formate-din-3-fundasi-8

Atacul-asupra-defensivei-formate-din-3-fundasi-9

Atacul-asupra-defensivei-formate-din-3-fundasi-10

Prima solutie prevede duelul direct dintre jucatorul cu mingea (aripa) cu fundasul lateral. De obicei, echipa care accepta un 3 V 3 la nivelul compartimentului defensive sta cu aparatorii in pozitie, iesin in presiune doar cind adversarul primeste sau este pe cale sa intre in posesia mingii.

Posibilitatea ca jucatorul sa intre in posesie cu usurinta il constituie controlul initial care permite atacantului sa se pozitioneze optim pentru a depasi fundasul.

A doua posibilitate de depasire a defensivei de 3 este combinatia dintre atacantul central si aripa. Aripa “intra” in fundasul lateral, iar fundasul central trebuie sa realizeze acoperirea (pentru a putea opri aripa in cazul in care aceasta isi depaseste adversarul direct). Aceasta deplasare permite atacantului central sa se demarce intre fundasul lateral si cel central, creind astfel culoar pentru demarcarea “in interior”, pe poarta, a extremei.

O a treia solutie eficienta este patrunderea verticala a virfului pentru a receptiona o pasa filtranta. Aceasta miscare este oportuna atunci cind fundasul central este preocupat de marcaj, in loc de acoperire.

Demarcarea atacantului central prin spatele fundasului central este solutia ideala pentru a evita interventia acestuia.

Daca, in schimb, defensiva este “strinsa” (cu cei trei atacanti ocupind 20-25m in largimea terenului), actiunile vor fi urmatoarele:

  • Devierea cu capul a virfului pentru patrunderea extremei (fig.11)
  • Devierea virfului pentru colegul care se apropie de el (fig.12)
  • Miscarea de “invaluire” a aripii prin zona slaba (‘moarta” – fig.13)

Atacul-asupra-defensivei-formate-din-3-fundasi-11

Atacul-asupra-defensivei-formate-din-3-fundasi-12

Atacul-asupra-defensivei-formate-din-3-fundasi-13

Prima solutie prevede devierea mingii cu capul de catre atacantul central pentru cele doua aripi care ataca in profunzime. Daca dispunem de un virf puternic, bun la jocul aerian, el poate pasa decisiv pentru atacantii care vin cu fata la poarta adversa, in viteza.

A doua solutie reprezinta devierea unui atacant pentru altul, cu piciorul. Este o alternativa a primei variante pe care sa o folosim atunci cind nu avem un atacant bun la jocul aerian.

A treia solutie arata zonele de demarcare atunci cind aparatorii si atacantii se concentreaza pe o zona relativ redusa.