Analiza modalității de atac și penetrare al dispozitivului defensiv advers

Obiectivul acestui tratat este acela de a evidenția principii și modalități pentru depășirea compartimentului defensiv advers prin intermediul analizei soluțiilor utilizabile, a structurilor tactice implicate și aranjamentelor tehnice depistate

Obiectivul acestui tratat este acela de a evidenția principii și modalități pentru depășirea compartimentului defensiv advers.

În timpul partidelor, echipa care are posesia mingii poate dezvolta două potențiale tipologii de acțiuni:

• Atacuri poziționale (care se derulează atunci când echipa adversă este dispusă și organizată în defensivă)
• Contraatacuri (care se derulează după o intercepție, iar adversarii nu sunt organizați în teren)

Atacurile poziționale au la origine repunerile sau intercepțiile continuate cu conservarea posesiei. În timpul atacului pozițional echipa trebuie să știe să utilizeze posesia mingii ca pe un mijloc strategic, o armă care să disloce și să miște adversarul astfel încât să creeze spații pentru finalizarea acțiunii. Atacurile poziționale pot fi directe / verticale sau combinative.

Contraatacurile se împart în scurte (când intercepția balonului survine în jumătatea ofensivă a terenului) și lungi (când intercepția balonului survine în jumătatea defensivă a terenului).

Natural că modalitățile de atac asupra liniei defensive adverse sunt mult mai diverse decât cele dezvoltate prin atac pozițional.

CONTRAATACUL

În fotbalul modern se găsesc mereu aplicații și forme de interacțiune tactice de succes, marcate de prezența jucătorilor inteligenți, rapizi, dotați tehnic. Devine sarcina antrenorului de a analiza caracteristicile fiecăruia, de a alege structura de joc ideală și în baza acesteia, de a construi interacțiuni tactice între jucători.