Autor: ANDRADE BICHESCU
Noua viziune a modului de organizare și funcționare a centrelor de copii și juniori este aceea a structurării pe grupe de vârstă de câte doi ani și specializarea antrenorilor pentru aceste niveluri. Prin urmare, grupele de vârstă și antrenorii rămân aceiași, în permanență, doar jucătorii avansând de la o grupă la alta, principalul criteriu fiind cel al vârstei. În acest fel, sistemul de instruire, pe fiecare grupă de vârstă, este unul deschis, cel puțin la finalul fiecărui sezon competițional, când există jucători care promovează de la grupele mai mici spre cele superioare.
Trebuie menționat că această abordare a diviziunii muncii la grupele de copii și juniori nu înseamnă o rupere a contactului între antrenori. Din contră, acest model de organizare presupune ca antrenorul de la grupa mai mare să participe de 2, 3 ori pe săptămână la antrenamentele grupei inferioare, în felul acesta existând un prim contact cu jucătorii, o cunoaștere a lor, înainte de a fi preluați la grupa de bază a antrenorului.
Această viziune de lucru, pe grupe de vârstă de câte doi ani, impune o structurare concretă și exactă a metodologiei de antrenament conform particularităților fiecărei grupe în parte. De fapt, o strategie de instruire unitară, la nivelul centrului de pregătire a copiilor și juniorilor, cuprinde nu doar obiectivele și cerințele metodice pentru grupele de copii și juniori pe o perioadă scurtă de timp, ci o proiecție a procesului de antrenament până la terminarea junioratului. În acest fel, creșterea, dezvoltarea, educarea, formarea jucătorilor se va face progresiv și sistematic, jucătorii acumulând de la o etapă la alta tot mai multe cunoștințe, formându-și noi abilități și deprinderi. Cu cât se va reuși atragerea copiilor să practice fotbalul de la vârste cât mai mici, cu atât există șanse mult mai mari să-și dezvolte un bagaj motric general la un nivel superior, iar mai apoi, pe măsură ce activitatea specifică va începe să se intensifice în antrenament, se vor putea forma mult mai ușor deprinderile tehnico-tactice, specifice jocului de fotbal. Cu cât se va reuși întinderea pe o perioadă mai mare a pregătirii multilaterale, cu atât se va putea crea fundamentul pe care să se modeleze specific jucătorul de fotbal. Fără o pregătire multilaterală în primii ani de instruire, spre sfârșitul junioratului jucătorii nu vor mai avea pe ce să-și fundamenteze pregătirea specifică și, ca urmare, nu vor mai progresa, scăzând în acest fel șansele de a face pasul spre echipele de seniori.
Va continua
Materialul conține paragrafe extrase din cartea „Fotbal: strategia instruirii în centrele de copii și juniori” – autor Andrade I. Bichescu.