Tranzitia, o problema delicata, dar esentiala pentru antrenori.
In fotbalul actual, ca de altfel in societate la nivel global, ritmul in care evolueaza lucrurile este unul extrem de alert, schimbarile se petrec ametitor, daca nu esti pregatit, cu siguranta va fi un altul, oricind gata sa-ti ia locul. Categoria antrenorilor este, probabil, una din cele mai expuse permutarilor. De cind exista echipe, exista si succesiune la conducerea acestora. Schimbarea clubului si preluarea conducerii tehnice a acestuia presupune necesitatea rezolvarii sistematice a diferitelor provocari care apar inerent. Se stie ca rezultatele pastreaza antrenorii in functie. Dar daca antrenorii nu pot sa-si gestioneze tranzitia, schimbarea locului de munca, cu siguranta nici rezultatele nu-i vor ajuta. Tranzitiile sint perioade cruciale in viata antrenorilor pentru ca actiunile dezvoltate acum, pot avea efecte decisive asupra rezultatelor viitoare. Antrenorii sint vulnerabili pentru ca nu cunosc cultura noii organizatii, nu au relatii care sa-i sustina in interiorul acesteia, nu au cimentat legaturile cu cei aflati in subordine (staff, jucatori). Le lipseste cunoasterea in detaliu a diferitelor probleme, precum si modul de solutionare a acestora. Daca nu pot sa-si convinga superiorii, sa devina credibili in fata acestora sau a suporterilor inca de la inceput, ca-si vor putea indeplini obiectivele, le va fi foarte greu sa reuseasca ulterior. Crearea increderii in faza incipienta asigura temelia unei reusite pe termen lung.
Tranzitia, pe de alta parte, reprezinta o sansa uriasa pentru antrenori. Le confera un nou inceput, posibilitatea de a crea echipe competitive, de a cistiga partide, de a-si croi cariere impresionante. Antrenorul este de fapt, un manager de nivel mediu- inalt pentru corporatiile de afaceri. Obiectivele, sarcinile, preocuparile, provocarile si oportunitatile sint aceleasi pentru ambii. Amindurora le sint necesare cunostinte despre prognoza, planificare, organizare, delegare, control, evaluare, si in final, realizare a obiectivelor. Difera numai specificitatea domeniului de activitate in care isi desfasoara activitatea.
Michael Watkins, profesor la Harvard Business School, emite o teorema deosebit de interesanta, aceea ca “motivele care stau la baza esecului tranzitiei se regasesc intotdeauna intr-o interactiune distructiva dintre situatie, cu oprtunitatile si provocarile sale, si individ, cu punctele lui slabe si forte. Esecul nu poate fi niciodata atribuit integral noului sef.” Foarte adevarat. Tot el, examinind diferite organizatii (pentru noi, societati sportive), a fost deosebit de surprins cit de putine isi ajuta noii manageri (antrenori) sa se acomodeze rapid noului loc de munca, de parca nu ar fi in propriul interes ca acestia sa isi atinga obiectivele cit mai rapid. Inca o data, perfect adevarat, cei care antreneaza sau lovit cel putin o data de aceasta problema in cariera lor. Sa revenim…
Un aspect foarte important pentru antrenorii aflati in tranzitie il reprezinta recunoasterea tipului acesteia, deoarece fiecare trebuie sa-si adapteze strategia in functie de situatia personala in care se regaseste. Cu anumite probleme se confrunta un antrenor care soseste intr-un club nou si cu altele unul care este promovat din interiorul acestuia. Diferente esentiale apar si daca antrenorii sint insarcinati sa creeze o noua echipa sau sa realizeze un obiectiv care a fost modificat pe parcursul campionatului, ori daca preiau o echipa cu performante sub a caror standarde nu au voie sa coboare. Deci cheia succesului pentru un antrenor aflat intr-o tranzitie ( schimbarea clubului ) este adoptarea unei strategii potrivite tipului si situatiei acesteia.
Dar asta nu e tot. Sint multe provocari care trebuie depasite si anumiti pasi care trebuie facuti in acest sens. Sa incercam sa aruncam in continuare, o privire asupra citorva.
1. Culegerea informatiilor preliminare si formarea unei imagini
Este normal sa stii ceva despre mediul in care vei lucra. Un scurt istoric al clubului, ce traditie are, cine si cum il conduce, care este lotul de jucatori si ce posibilitati au acestia, locul si linia de clasament in momentul preluarii, sistemul de joc cu care s-au familiarizat, ce pregatire inter-sezon si competitionala au efectuat sint citeva subiecte asupra carora antrenorii trebuie sa se aplece in momentul preluarii unei noi echipe. Imaginea pe care trebuie sa si-o construiasca va fi una cit mai reala. Pericolul care ii paste insa, este acela de a crede, ca ce i-a facut sa aiba succes pina acum, ii va face sa aiba si in continuare. Insa datele difera esential de la o organizatie la alta.
2. Invatarea rapida
Cea mai distructiva atitudine este cea a antrenorilor noi care vin cu un raspuns preformulat, cu o metoda care le-a adus victorii in trecut. Ei cred ca stiu si sint déjà hotariti cum sa rezolve problemele clubului. Nu reusesc sa inteleaga ca ce functioneaza intr-o anumita cultura organizationala poate esua in alta. Cealalta optiune ar fi punerea unor intrebari si gasirea rapida a raspunsurilor acestora. Intrebarile vor viza performantele din trecut ale clubului, viziunea si strategia actuala, daca exista resurse financiare si umane necesare atingerii acesteia, cine este capabil si in cine se poate avea incredere, care sint aspectele forte si care sint verigile slabe in jocul echipei, unde se poate gasi sprijin si sustinere pentru aplicarea decizilor! Cautarea informatiilor si invatarea continua trebuie considerate ca investitii pentru viitor. Pentru a maximiza aceste investitii prin invatare, este esential ca antrenorii sa extraga informatiile eficiente, care ii ajuta efectiv sa actioneze.
Continuarea in materialul Preluarea unei echipe (2)
Prof. Ciprian Urican