Am primit ieri un mesaj pe Facebook de la Alex, un prieten drag, pe care nu-l cunosc inca personal, dar situatia se va remedia foarte curind.
Prin venele lui Alex curge singe rosu-albastru si nu sint convins ca pasiunea pentru Steaua nu dainuie de ceva generatii in familia lui.
Ma intreba cind apare analiza Stelei dupa partida cu Chelsea pe coaches-ahead.ro! Sincer, nu ma gindeam sa o fac, dar intr-adevar, asemenea succese trebuie apreciate si disecate mai atent.
Inaintea partidei retur cu Ajax, cind eram intrebat de prieteni si colegi ce vor face cele doua echipe romanesti care mai ramasesera in Europa League, CFR Cluj si Steaua, dadeam eventual sanse de calificare clujenilor. Pur si simplu nu-mi imaginam ca bucurestenii pot intoarce o infringere la doua goluri diferenta contra unei echipe de traditie din Europa. Valencia fusese exceptia de la regula. Sintem romani, ce naiba!
Dupa partida cu olandezii, una in care stelistii au aratat o atitudine de competitie deloc familiara fotbalului romanesc, am realizat! Blatist sau nu (in acest context, acest aspect nu mai are absolut nici o importanta), Reghecampf a devenit model pentru antrenorii romani. Diplomatie in gestionarea relatiilor cu patronul, stiinta compunerii staffului tehnic care sa aduca plus valoare muncii prestate, cunostinte de strategie tehnico-tactica.
Insa, mai presus de toate, abilitati psiho-pedagogice!
Aici sta secretul noii Stele, aici gasim explicatia metamorfozei jucatorului roman, aici a confirmat Reghecampf ca e Antrenor!
Sa ma explic. Singurul care mai credea cu adevarat ca poate intoarce rezultatul dupa turul cu Ajax, era Reghe. Si nu erau doar declaratii “de moral”! Omul chiar credea! Dar asta nu era de ajuns, nu cistiga increderea lui jocul. Partea grea, daca nu imposibila (am crezut eu!), era sa transmita aceasta “nebunie”, ca se pot califica, jucatorilor! Nu e usor, credeti-ma! Jucatorul simte cind spui pentru ca asa trebuie sa spui, e datoria ta de antrenor, sau cind o spui pentru ca crezi cu adevarat in grupul pe care-l instruiesti, in posibilitatile lui, in ceea ce faci zi de zi!
A venit partida cu Chelsea, ultima cistigatoare a Champions League. Chelsea nu e Ajax. Vazind insa ce inseamna Steaua azi, personal am crezut ca poate scoate un rezultat bun. Poate nu chiar victorie, dar un egal era posibil. Din nou s-au intrecut pe ei prin ce au obtinut. Pentru ca puterea mentala, increderea si dorinta de a confirma le era déjà inoculate. Atitudine, daruire, sacrificiu, spirit de echipa. Joc colectiv, toti pentru unu, unu pentru toti! Aceasta era calea pe care le-a descris-o antrenorul. Iar ei l-au urmat!
Spre diferenta de ce inseamna Chelsea acum! Rafa Benitez nu mai poate sa-i conduca pentru ca, pur si simplu, jucatorii nu au incredere sa-l urmeze. Si atunci, nici macar orgoliul lor de fotbalisti-vedete, nici macar super-valoarea pe care o au nu-i mai poate scoate din starea letargica in care au intrat. E nevoie de un soc puternic, echivalent cu instalarea unui manager cu autoritate in vestiar. Ceea ce se va intimpla cel mai tirziu, la sfirsitul stagiunii!
Vi se pare ca s-au produs alte mari minuni la Steaua?
Echipa a fost cea standard in jocul cu oamenii lui Abramovich, asezarea in teren, la fel. Presingul ulatraofensiv si incetinirea constructiei adversarului, de sus, din terenul lui, idem. Dar, cel mai important este ca si atitudinea a fost asemanatoare cu cea din victoria cu Ajax. Ceea ce inseamna ca s-a format o matrice, un profil specific Steaua: “Nu ne e frica de nimeni! Impreuna sintem puternici”!
A, sa nu uit! Cind un public atit de cald te sustine permanent, puterea unei echipe se multiplica. Nu te mai poate opri nimic! Iar publicul de pe National Arena merita prima dubla la modul cum a purtat echipa spre calificare si victorie!
Corect, Alex?