Autor: SANDU TĂBÎRCĂ
5. Multe tesuturi, mai ales muschii de pe schelet, produc acid lactic în mod continu. Nivelul de acid lactic din sange reflectă echilibrul dintre productia si consumul de acid lactic. O concentraţie ridicată de acid lactic nu înseamnă neapărat că producţia de acid lactic a fost crescuta. Acidul lactic poate creste din cauza unui ritm lent de tranziţie prin sange sau tesuturi. Productia de acid lactic este proportionala cu cantitatea de carbohidrati descompusi pentru energie in tesuturi. De cate ori folositi carbohidrati, o proportie semnificativa este convertita in lactat. Lactatul este folosit apoi în aceleasi tesuturi drept combustibil sau este transportat la un alt tesut prin fluxul sanguin, unde va fi folosit pentru energie. Arderea rapidă a carbohidraţilor, precum cea din timpul unui exerciţiu intens, accelereaza productia de acid lactic. Temporar, acidul lactic se acumuleaza in muschi si in sange, fiindcă nu poate fi folosit suficient de rapid drept combustibil. Totusi, daca incetiniti ritmul exercitiului sau dacă il opriti, cantitatea de lactat folosita pentru energie ajunge rapid la acelasi nivel cu cantitatea de lactat produsa. Dr. George Brooks, profesor la Departamentul de Biologie Integrată de la Berkeley, Universitatea din California, descrie productia dinamica si utilitatea acidului lactic in metabolism in ”Teoria Miscarii Lactatului”. Teoria descrie rolul central al acidului lactic in metabolizarea carbohidratilor si importanta acestui combustibil în metabolism.
6. Corpul foloseşte acidul lactic ca pe un ”intermediar” biochimic în metabolizarea carbohidratilor. Carbohidratii din alimentatie sunt digerati si intra in circulatie, de la intestine catre ficat, mare parte sub forma de glucoza (zaharul din sange). Totusi, in loc să intre în ficat sub forma de glucoza si să fie convertita direct în glicogen, mare parte din glucoza rezultata din carbohidratii alimentari evita ficatul, intra in sistemul circulator general si ajunge la muschi, unde se transforma in acid lactic. Apoi, acidul lactic reintra în sange şi calătoreste inapoi la ficat, unde este folosit la formarea glicogenului. Corpul produce astfel din acid lactic mare parte a glicogenului, si nu direct din glucoza din sange. Oamenii de stiinta numesc procesul de formare în ficat a glicogenului din acid lactic drept ”Paradoxul Glucozei”. Teoria a fost formulata de catre faimosul biochimist dr. J.D. McGarry şi de asociatii acestuia. Aceasta prezinta importanta acidului lactic în metabolizarea carbohidratilor.
7. In timpul curselor de anduranta, precum maratoane sau triatloane, nivelul acidului lactic din sange se stabilizeaza, desi productia de acid lactic creste. Acest lucru se întamplă deoarece capacitatea oamenilor de a produce acid lactic este egala cu abilitatea de a-l folosi drept combustibil. La inceputul unei curse, este o creştere semnificativă în ritmul cu care muşchii preiau şi ard glucoza şi descompun glicogenul. Rata ridicată de metabolizare a carbohidratilor stimuleaza formarea de acid lactic in muschi, ceea ce duce la o crestere a acestuia în
cantitate. Pe masura ce corpul redirecţioneaza sangele catre grupele musculare solicitate, puteti sa trimiteti lactatul catre alte tesuturi si sa-l folositi drept combustibil. Aceasta reduce cantitatea de acid lactic din muschi si din sange, desi continuati sa produceti mari cantitati de acid lactic. De multe ori, va simtiti mai bine în timpul cursei sau al antrenamentului. Această senzatie se numeşte uneori
”al doilea vant”. Oamenii de stiinta folosesc indicatori radioactivi pentru a urmari distribuirea combustibilului catre sange si muschi. Studiile lor au aratat ca, in timpul exercitiului, productia si eliminarea de acid lactic se ridica la 300-500% fata de starea de repaus, desi consumul de oxigen se stabilizeaza la valori sub-maximale.
8. Inima, fibrele musculare lente si muschii respiratori prefera lactatul drept combustibil in timpul unui exercitiu. In inima, de exemplu, cantitatea de lactat primit creste de multe ori, odata cu intensitatea exercitiului, in timp ce cantitatea de glucoza primită ramane neschimbata. Aceste tesuturi absorb lactat într-un ritm ridicat, pentru a-si satisface nevoile energetice.
Sandu Tabirca – antrenor Licenta PRO
* Material inspirat din studiile efectuate de George Brooks, profesor la Departamentul de Biologie Integrata Berkeley al Universitatii din California si Dr.J.D. McGarry, in cartile „Teoria miscarii lactatului” si ” Paradoxul glucozei”