1.2 Sisteme de atac
Sistemul de atac deriva din cel general. In raport cu un, sa zicem 1-4-2-3-1, sistemul de atac reprezinta “2-3-1” plus, in functie de faza, unul din fundasii laterali.
Spre diferenta de fotbalul anilor 60, atacul modern se desfasoara in afara sistemelor clasice. Echipele ataca intr-un dispozitiv dinamic si mobil, cu jucatorii de pe un post ajungind intr-o zona nespecifica de teren.
Diferenta majora dintre sistemul pozitional si cel interferat, asa cum dealtfel sugereaza denumirile, il reprezinta:
– integrarea in atac al fundasilor si mijlocasilor care ajung sa finalizeze
– schimbarea, in timpul jocului, a zonelor in care activeaza unii jucatori
Sistemul de atac tine de atitudinea, interpretarea si mentalitatea tactica a fazei ofensive, elemente ale conceptiei de joc a antrenorului. Care la rindul lui, ia in considerare lotul pe care il are la dispozitie.
1.3 Factori de organizare
1.3.1 Grupajul
Grupajul general al echipei reprezinta apropierea compartimentelor si, implicit a jucatorilor, de faza activa, de locul unde se afla mingea.
Urcarea liniei fundasilor spre poarta adversa, atunci cind mijlocasii si atacantii purtau o actiune ofensiva, dar in aceeasi masura, coborirea virfurilor spre propria poarta atunci cind mijlocasii si fundasii suportau un atac advers, reprezinta grupajul echipei sau, in termeni moderni, mentinerea echipei scurta si ingusta. Pentru ca grupajul nu este doar o miscare pe verticala, ci si pe orizontala!
De retinut ca, in faza ofensiva, asa cum am prezentat anterior, grupajul este unul mobil, prezent in orice zona in care se afla mingea.
In faza defensiva, el este unul rational, realizat prin micsorarea distantelor dintre jucatori, in cadrul compartimentelor sau in afara acestuia, atit pe orizontala cit si pe verticala.
1.3.2 Superioritatea numerica
In fotbalul anilor ‘60-’70, superioritatea numerica era reactia fireasca a echipei care ataca, de a aduce mai multi jucatori peste apararea care se aglomera.
Acum, superioritatea numerica este important sa o creezi si sa o obtii pe faza de joc, intr-o anumita zona de teren.
Echipele, prin jucatorii lor de atac, si-au dezvoltat capacitatile tehnico-tactice specifice jocului in fata defensivelor aglomerate, in special driblingul, combinatiile de tip “un-doi”, “un-doi” pentru al treilea jucator venit din linia a-2-a.
In faza de prefinalizare si finalizare, in special in interiorul careului, se aduc citi mai multi jucatori pentru a acoperii intreaga suprafata.
Ca raspuns la tehnicile de creare a superioritatii numerice pe faza ofensiva, s-au dezvoltat si sistemele de aparare. Unul din principiile apararii in zona cere ca in orice duel aparatorii sa fie acoperiti de un coleg din compartiment sau dublati de unul din compartimentul vecin. Practic trebuie sa existe relatia 2 V 1, 3 V 2, 4 V 3 in orice moment si pe orice zona de aparare.
Cum putem obtine concret superioritatea numerica in joc?
- Formarea grupajului de jucatori superior numeric adversarilor, intr-o anumita zona a terenului
- Comutarea rapida a actiunii de atac, in zone libere ale spatiului de joc si formarea “placii ofensive” acolo
- Participarea la faza de constructie a fundasilor
- Demarcarea jucatorilor in zone false si infiltrarea concomitenta a colegilor in spatiul eliberat
- Plecarea rapida spre poarta adversa in momentul recuperarii mingii si ajungerea in suprafata de pedeapsa adversa cu un numar superior de jucatori
Va continua