Carlo Ancelotti

Carlo Ancelotti

S-a nascut pe 10 Iunie 1959, la Reggio, Italia.

A evoluat ca jucator la Parma (1976-1979), Roma (1979-1987) si Milan (1987-1992), pe post de mijlocas. A bifat 26 de partide in echipa nationala a Italiei, inscriind un gol.
Ca antrenor si-a inceput cariera la Reggiana, trecind apoi pe la Parma si Juventus. In 2001 devine antrenorul Milanului pina in 2009, la cirma caruia cistiga doua titluri nationale, o Cupa a Italiei, de doua ori Champions League si devine primul antrenor care cistiga cu o echipa din Europa Campionatul Mondial al Cluburilor. Se desparte de Milan pentru Chelsea, pe care o antreneaza timp de doi ani. Din decembrie 2011 este antrenorul lui Paris Saint-Germain.

Celebrul antrenor explica intr-un interviu pentru revista italiana “Il nuovo calcio”, modul cum organizeaza un microciclu competitional cu doua partide oficiale per saptamina, precum si modul cum decurge relatia profesionala cu proprii colaboratori.

Analiza echipei proprii
Organizarea programului saptaminal pentru partida oficiala urmatoare incepe imediat ce a luat sfirsit cea disputata. Ancelotti isi aduna stafful si analizeaza, atit in functie de trairile subiective ale fiecaruia, cit si in urma vizionarii inregistrarii partidei abia incheiate, evolutia tactica a propriilor jucatori. Se concentreaza asupra defensivei compuse din 4 elemente, asupra mijlocasilor si a colaborarii dintre aceste doua compartimente, atit in faza de posesie cit si in cea de non-posesie. Printre altele, verifica sincronizarea dintre atac si linia mediana, dintre cele doua virfuri, dintre acestea si mijlocasii ofensivi. Nu considera importanta analiza fazelor fixe proprii, considerind prea multe variabilele care permit reusita acestora. Apoi se trece la montajul DVD-ului care va fi prezentat jucatorilor, pe care se inregistreaza anumite momente particulare care au legatura cu viitorii adversari.

Analiza viitorilor adversari
Studiul adversarilor incepe cu analizarea documentelor furnizate de diferiti observatori insarcinati cu descoperirea secretelor altor echipe, toti colaboratori ai clubului. Apoi se urmaresc imagini video care vor fi ulterior montate pentru a fi vizionate de catre jucatori. In primul rind se dau indicatii precise asupra sistemului de joc general, cum se realizeaza faza ofensiva si cea defensiva, daca se apara in zona sau om la om, din citi jucatori e formata linia defensiva, etc. Se urmareste daca fundasii laterali participa in adincime sau ramin jos, daca fundasii centrali si portarul prefera sa trimita mingi lungi sau daca intreaga echipa practica un joc agresiv, presind in zona defensiva, ofensiva sau ultra-ofensiva. Se iau notite si in ceea ce priveste deplasarea atacantilor, precum si despre fazele fixe.

Dispunerea la fazele fixe adverse
Este facuta pentru a acoperi sectoarele periculoase din interiorul suprafetei de pedeapsa. Asezarea este mixta, astfel incit jucatorii sa vina in intimpinarea mingii. Un jucator va sta la prima bara, altii doi in zona apropiata, dispusi in functie de genul fazei (corner sau lovitura libera laterala) si de modul in care adversarul executa (spre interior sau spre exterior). Un jucator va sta pe linia de 16m in timp ce colegii vor intra in marcaj la cei mai periculosi adversari.

Concentrare asupra adversarilor
Daca adversarul ce va fi intilnit este mai slab cotat ca echipa condusa de Ancelotti, saptamina va cuprinde exercitii pentru faza de posesie. Multe jocuri in superioritate numerica care simuleaza adversarul retras in propria jumatate de teren, echipa lui cautind sa ii desfaca si sa speculeze spatiile restrinse care le sint oferite. Cu echipele mari insa, atentia cade asupra punctelor slabe ale acestora si atacul asupra lor. De exemplu, daca mijlocasii adversi joaca des in adincime virfurile, accentul in pregatirea echipei proprii cade pe acoperirea corecta a mijlocasilor de catre proprii fundasi. In rest, isi perfectioneaza propriul joc.

Ciclul saptaminal
Daca se joaca partide oficiale odata la trei zile, Ancelotti se concentreaza in primul rind pe aspectele psihologice. Verifica starea jucatorilor, atit fizica, cine e accidentat, cine este obosit, cit si mentala, cine are dorinta sa joace, cine este constient de forta si calitatile proprii. Le reaminteste zilnic calitatile si defectele adversarilor, focalizindu-se in timpul antrenamentului in special asupra defectelor acestora, pentru a ridica moralul propriei echipe.

In saptaminile obisnuite, prima zi de dupa jocul oficial, luni, este libera.

Marti, in vestiar are loc o sedinta de analiza detaliata, individuala si colectiva a ultimului joc oficial, in care sint evidentiate erorile comise dar si aspectele pozitive. Se anunta programul si orele de antrenament, apoi se iese pe teren. Lucrul este un mix fizico-tehnic, cu componenta aeroba dezvoltata prin exercitii cu mingea finalizate cu posesie.

Miercuri, partea principala a lectiei o compune pregatirea fizica, mai précis, dezvoltarea capacitatii lactacide. Aspectul tehnic il reprezinta jocuri si exercitii pentru compartimente.

Joi, este ziua in care incep discutiile despre viitorii adversari. Se lucreaza tactic, atit pentru jocul echipei proprii cit si specific, pentru a exploata slabiciunile adversarului.

Vineri si Simbata sint zile dedicate fazelor fixe, relatiilor tactice si actiunilor ofensive.Facultativ, jucatorii pot lucra individual sub supravegherea preparatorilor fizici.

Duminica, joc oficial.

Relatia cu stafful
La inceputul saptaminii, Ancelotti impreuna cu antrenorii secunzi, medicul si preparatorii fizici se reunesc pentru a stabili incarcatura antrenamentelor, a evalua jucatorii accidetati si cind vor reveni acestia, care sint bolnavi, orele de reunire a lotului, mici consideratii in urma jocului trecut. Pregatirea fizica este complet cedata preparatorilor fizici, care monitorizeaza jucatorii inclusive in antrenamentele tehnico-tactice. Un secund pregateste compartimentul defensiv, celalalt pe cel ofensiv. Ancelotti supervizeaza sectoarele de teren si intervine doar atunci cind este necesar. Daca jucatorii au un comportament inadecvat, le atrage atentia, insa niciodata imediat si de fata cu grupul, ci dupa antrenament, individual. Isi considera secunzii un filtru indispensabil intre el si jucatori, nu ia nicioadata decizii privind excluderea sau amendarea vreunui fotbalist fara sa se sfatuiasca in prealabil cu colegii sai. Le acorda autonomie in rezolvarea micilor diferende ce apar inevitabil in echipa, intervenind doar daca situatia se complica.