Autor: Ciprian Urican
[În acest material analizăm mingea “descoperită” aflată în posesia unui adversar aflat în zona centrală, în fața liniei mijlocașilor (așadar, la o anumită distanță față de linia fundașilor) și la distanță față de poartă (adică în apropierea liniei mediane). Echipa adversă are dispuși doi atacanți care se deplasează convențial, unul vine la primire, celălalt pleacă în adâncime.Analizăm următoarele situații:
a) mingea este transmisă jucătorului care vine la primire
b) mingea este transmisă jucătorului care atacă profunzimea
Cei 4 fundași se opun celor doi atacanți. Ei trebuie să stea apropiați, strânși, deoarece se constituie un 2 V 2 central, așadar trebuie să existe acoperire reciprocă pentru a evita să fie depășiți în profunzime. Concret, fundașii trebuie să adopte preventiv o poziție și distanță justă față de atacanți pentru a evita demarcarea acestora și apariția în spatele lor. Care este distanța optimă?
În general, se spune că distanța optimă este acea care permite să acopere adâncimea (profunzimea) sau ieșirea rapidă înainte pentru a bloca balonul care urmează a ajunge la atacantul care vine la primire. În realitate depinde și de caracteristicile fizice, tehnice, tactice ale fundașilor noștri și al atacanților adversari.
Conceptul e următorul: cu cât sunt mai aproape de poartă, cu atât mai mica este distanța de siguranță pe care o adoptă fundașul.
Situația A (săgeata neagră în figura de mai sus)
Mijlocașul albastru transmite o pasă către atacantul care efectuează o mișcare lung-scurt, adică pleacă în adâncime apoi se intoarce brusc venind spre minge. În acest punct, fundașul aflat în fața atacantului care primește mingea, în mod normal unul din fundașii centrali, iese rapid în presiune pentru a tăia timpul și spațiul atacantului. Ceilalți trei colegi se strâng formând piramida defensive și evaluează eventuala lăsare în ofsaid a celuilalt atacant care atacă profunzimea (în funcție de context, nu sistematic).
Fundașul central ieșit în presiune asupra atacantului trebuie să interpreteze situația de 1 vs 1 ( care poate fi frontală, laterală sau dorsală). Atitudinea trebuie să fie agresivă, regulamentară și continuă, până când mingea este interceptată sau adversarul a pasat-o altui coleg. Atunci când acest lucru se va întâmpla, fundașul reintră și formează linia defensivă cu 4 elemente. În funcție de acțiunea atacantului, linia defensivă are comportamentul său specific.
Situația B (săgeata roșie în imaginea de mai sus)
Mijlocașul “premiază” atacul direct, în profunzime. Linia defensivă, atentă la regula “mai multă profunzime = mai puțină agresivitate”, trebuie să recunoască tipul de atac deoarece este foarte periculos. Trebuie să se strângă și să se retragă (pâlnie defensivă) înainte cu câteva fracțiuni de secundă de a pleca mingea, crescând profunzimea. Dacă această manevră se face la timp se evită schimbul de poziții dintre fundașii centrali.
- Mijlocașul A conduce mingea talonat de un adversar și îi pasează atacantului B
- Atacantul B vine la primire urmarit (prea departe) de fundașul central stânga galben F2
- Atacantul B preia și pivotează urmarit (încă) de F2
- Atacantul B, cu mingea la picior privește înainte
- F2 aleargăsă se integreze în linia defensivă
- Celalalt atacant alb, C, se pregătește să se demarce
- Poziția corpului fundașului central dreapta galben, de lângă C, nu este optima, el nu îl vede pe cel care are mingea
- Jucătorul B transmite pasa pe direcția de alergare a colegului C care deja a scăpat din marcajul lui F1
- Atacantul C este deja cu fața la poarta adversă, având mingea înaintea lui și fundașii adverși în spate
- FS galben aleargă în viteză încercând să se interpună între atacantul C și propria poartă
- Atacantul C a reușit să se poziționeze în fața FS
- Acesta nu poate interveni decisiv pentru a nu risca fault în suprafața de pedeapsă
- Din cădere, profitând și de ieșirea greșită a portarului, atacantul C trimite mingea în poartă
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.