Toate aceste cauze determina prin urmare un anumit mod de exteriorizare tehnica, sau asa cum spuneam, un profil tehnic individual. Insa, tot ele determina in cadrul acestui profil o varietate a aptitudinilor tehnice, care grupeaza jucatorii din nou particular. Este vorba de grupe de jucatori ce se manifesta specific prin:
- Aptitudini de finalizare
- Aptitudini de transmitere a mingii
- Aptitudini de manevrare individuala
- Aptitudini de respingere a mingii
- Aptitudini de depasire a mingii
- Aptitudini de deposedare a adversarului
- Aptitudini cumulate
- Aptitudini totale
Putem concluziona ca profilul tehnic individual se exteriorizeaza prin forme unice de corelare a jucatorului cu mingea si se manifesta in ceea ce priveste continutul prin aptitudini tehnice diferentiate.
Aceasta diferentiere si diversitate a aptitudinilor ce prin instruire si joc devin apoi deprinderi, face ca jucatorii sa se polarizeze inevitabil spre una din grupele de mai sus.
Sigur ca un jucator cu aptitudini de transmitere este dotat si cu aptitudini din celalalte clase. Dar el se remarca in special prin aptitudinea principala.
Granitele din aceste grupe aptitudinale sint mai evidente la incepatori si la jucatorii specializati mai mult pe posturi si ele se atenueaza, calitatile interferind oarecum, la jucatorii de valoare pusi sa actioneze intr-un sistem de joc modern, bazat pe interferenta zonelor si functiilor.
De altfel, probabil ca aceste aptitudini tehnice diferentiate stau la originea incadrarii initiale a jucatorilor pe posturi si compartimente, dupa cum construirea echipei cu jucatori dotati tehnic variat, reprezinta una din conditiile eficacitatii ei.
Fiindca sa recunoastem ca nu s-ar putea face o echipa competitiva la nivel superior cu un portar si unsprezece Hagi!