Deseori se intimpla ca in tribuna sau in vestiar antrenorul sa fie acuzat sau felicitat pentru utilizarea SISTEMULUI sau MODULULUI DE JOC. S-a cistigat, a fost bine ales, s-a pierdut toti spun ca trebuia sa joace cu 5 fundasi sau de ce mai foloseste “liberoul” ca e perimat, ori ca s-au lasat prea multe spatii adversarului. Discutii interminabile pe tema SISTEMULUI. Insa ce este acesta?
Intr-o definitie simplista ar fi modul de asezare (statica) si deplasare (dinamica) a jucatorilor pe cimpul de joc cu scopul de al acoperi rational si eficace.
In cadrul sistemului exista:
- posturi: fundasi, mijlocasi, atacanti
- compartimente (linii): defensiva, mediana, ofensiva
- blocul functional: ansamblul echipei
La ora actuala exista diverse module de joc fiecare cu teoria si didactica sa, unele clasice altele noi aparute: 4-4-2, 5-3-2, 4-3-3, 4-2-3-1, 4-5-1, 3-4-3, 3-4-1-2, 4-3-1-2. In general cifrele reprezinta componenta linilor, dar diferenta esentiala este trasata de functiile si sarcinile jucatorilor pe posturi.
De exemplu 4-4-2 poate fi jucat atit cu aparare cu libero cit si cu dispunerea fundasilor in linie. Asadar rolul fundasilor centrali difera substantial. Apoi, putem juca cu doi mijlocasi “inchizatori” si deci o asezare in trapez a liniei mediane sau cu un inchizator si un mijlocas ofensiv in spatele virfurilor, asa numitul romb al mijlocasilor. Toate aceste postari sint gindite de antrenori in functie de jucatori, de calitatile pe care le poseda acestia.
In sistemul 5-3-2 daca echipa are doi fundasi laterali capabili sa efectueze in mod repetat crosuri de 60-70m pentru a centra si a creea superioritate in atac iar apoi imediat sa se replieze pentru a-si acoperi zona, putem vorbi de un modul ofensiv adica de un 3-5-2.
Daca in schimb jucatorii nu au aceste calitati, sau vrem sa mentinem un rezultat nedescoperindu-ne in aparare, blocind cei doi laterali pe linia celor trei fundasi centrali, sistemul este clar 5-3-2 iar noi practicam renumitul “catenaccio”.
Iata deci numeroasele interpretari pe care le putem oferi sistemului de joc.
Alegerea modulului naste, din nou, o serie de discutii. Majoritatea tehnicienilor il aleg in functie de jucatorii pe care ii au la dispozitie. In special atunci cind se preia o echipa pe parcursul campionatului nu este indicat sa modifici asezarea cu care aceasta a fost obisnuita, in care s-au cristalizat anumite relatii de joc pentru ca schimbarea necesita timp ca sa fie integrata. Bineinteles daca ai jucatori de valoare si foarte inteligenti ori conducerea si-a modificat obiectivele de performanta si nu te mai intereseaza in primul rind rezultatele ci formarea unei noi echpe, poti incerca.
Alti antrenori sint fideli unui anumit sistem pe care il stapinesc sau cu care au avut rezultate iar atunci cind preiau o formatie il implementeaza. Cazul lui Halagian, care in aproape toata cariera sa a jucat 5-3-2, este elocvent.
Exista echipe carora traditia, istoria de-a lungul timpului le-a format propriul sistem de joc inconfundabil. De la noi cea mai reprezentativa din acest punct de vedere este Steaua Bucuresti fosta CCA. Dupa anii “60 aceasta a jucat 4-4-2. Antrenorii care erau adusi trebuia sa fie compatibili cu modulul 4-4-2. Poate tocmai de aceea este echipa cu cele mai mari rezultae din fotbalul romanesc, “vitezistii” cistigind Cupa Campionilor Europeni, atingind o semifinala si inca o finala in urmatorii ani.
Este foarte important de retinut ca sistemul nu trebuie interpretat intr-un mod rigid. Pe parcursul unui joc, acesta se modifica in functie de situatiile permanent schimbatoare. Intr-un fel arata in faza defensiva, in cu totul altul pe faza de posesie. Echipa trebuie sa cunoasca diverse module, si mai ales, sa sesizeze momentele particulare cind e necesar sa le adapteze. Acest fapt implica doua directii de lucru pentru antrenori: prezentarea teoretica si modul practic de aplicare al acestora, pe de o parte, prelucrarea mentala a jucatorilor pentru a le crea capacitati de perceptie si flexilbilitate, de adaptare la diferite sisteme, pe de alta.
Retinem, in final ca, un sistem de joc, indiferent care ar fi acesta, pentru a fi functional, este obligatoriu sa fie echilibrat si organic, sa ocupe omogen spatiile, sa poata fi adaptat diferitelor situatii ale jocului (de exemplu, trecerea de la un 4-4-2 pe faza defensiva la un 3-4-3 sau 4-2-4 in faza ofensiva) si sa prevada utilizarea logica a jucatorilor luind in considerare functiile si ariile de competenta ale acestora.
Prof. Ciprian Urican